Poze tip pictures

Rimetea

2012-02-03T11:29:00.009+02:00

Am vrut sa profit de zilele astea care o trecut deja, in care o fost ger, si automat, soare, ca sa ma duc pana la Rimetea sa fac niste pozele. Am ajuns un pic cam tarziu la Coltesti la cetate, asa ca nu pot sa zic ca am prins cea mai cea lumina, da de-aia tot am dat o incercare. Am avut un pic de noroc cu un cioban care-si mana caprele pe-acolo, asa ca el ii protagonistu central, plus, bineinteles, piatra secuiului. Pozele ar fi urmatoarele

Marisel

2012-01-09T14:43:00.006+02:00

Hai noroc si la multi ani, vorba poetului. Am fost in weekend la Marisel, dupa mai multe weekenduri in care pur si simplu nu m-am dus acolo pentru ca... si n-as stii ce sa zic, de ce. Doar ca nu m-am dus. Nu ca ar fi fost weekendu asta insorit, sau cald, ca sa zic ca era numa bun de poze, da prognoza asa se intrevedea, si atunci, am zis ca de ce nu? Asa ca, sambata dimineata la ora 6:03 eram deja in drum spre locatia mai sus amintita. Am prins cam ceata, si innorat, si de-abia dupa ce picioarele erau bine de tot degerate incat am zis ca gata, nu merita, ii de plecat, s-o mai deschis un pic atmosfera. Cuvinte prea multe nu stiu ce sa zic, decat ca ii foarte fain, si merita mers macar intr-o zi in care nu stii unde sa mergi da n-ai sta in casa pentru nimic in lume.
Pozele mai jos.

Rodnei

2011-11-16T13:57:00.007+02:00

No si fain frumos am fost iara in Rodnei. Ca-i un munte fain, ca-i cel mai inalt din Orientali, ca am mai fost si stiam cum ii (si ca-i fain) si inca tot asa. Sambata dimineata la ora 6 jumate am plecat din Cluj cu destinatia azimut Borsa. Daca vreti sa mergeti vreodata in Rodnei, din centru, dupa spital, se face o dreapta strategica si se urmeaza indicatoarele pana catre schit, 4.5 km de la drumu principal, unde se poata lasa masina. Si ma gandesc ca nici n-o agreseaza nimeni, ca-i fix langa biserica si no.
De-acolo, se merge la pas (sau cu jeepu, daca ii buna masina) pe banda albastra pana la statia meteo. La un moment dat, la o intersectie unde drumu o ia in dreapta, da se poate merge si inainte, marcaju se pierde. Acolo, pt varianta mai scurta, se poate merge fix inainte si se da in drumu principal, care ii si marcat, si pe care toot se urca pana la meteo.
Am ajuns la meteo dupa 2 ore de mers, unde ne-am cazat (am vorbit de dinainte si ne-am anuntat, sa nu patim ca data trecuta cand am fost), si cam asta o fost tot pt ziua respectiva, ca nu mai avea sens sa urcam daca oricum voiam sa facem asta a doua zi. Am fost numa pana la lac, am facut ceva poze ca mai rar sa prinzi asa Iezeru inghetat, am mancat, am dormit, am iesit de-am mai facut ceva poze noaptea, si iar somn, ca a doua zi am vrut sa vedem rasaritu din creasta.

Asa ca, zis si facut, duminica dimineata la ora 4 ne-am trezit, mancat, cafea, tigari, si la 5 jumate plecasem catre vf. Pietrosu. Luna era aproape plina, lumina din plin, nimeni altcineva prin jur... excelent. La ora 7 eram deja in creasta si intr-un vant de toata frumusetea, asa ca am tremurat in timp ce am facut cateva poze si am asteptat sa iasa soarele. Numa ca era deja prea frig, asa ca am mers pana chiar pe varf (cam 15 minute), unde este statia veche meteo care ii si parasita. Loc numa bun sa ne retragem, sa aprindem primusu si sa bagam 2 litri de ceai, ca deja nu mai imi simteam dejtele de niciunde. Am mai iesit din cand in cand la cate o poza, si intr-un final s-o oprit si vantu, ocazie numa buna de admirat tot de jur imprejur.

Pe urma, am coborat inapoi pe unde am venit, ne-am oprit sa mai facem 2-3 poze catre lac, ca deja era 12 ceasu, dupa care la cabana, o slana cu branza, o ora de somn, si catre masina, dupa care inapoi la Cluj.

O tura foarte faina, si surprinderea mea ca nu era nimeni, da nimeni nimeni pe tot muntele.

Piatra Craiului

2011-11-01T18:33:00.021+02:00

Dupa 4 weekenduri in care am suferit ca un caine din cauza de vreme rea si ca n-am putut nicicum sa ma duc in Piatra Craiului, weekendu ce-o trecut s-o anuntat cu vreme brici si numa buna de mers oriunde. Chit ca era tentant si-un Rodnei, pana la urma am ramas la varianta cu Piatra Craiului, pentru ca asa cum am zis, am tot asteptat muult de tot vreme buna, si in fiecare joi eram pachet de nervi si injuraturi din cauza asta.
Asa ca, ne-am inteles cu Adi sa purcedem in consecinta. Si daca el tot o avut ceva treaba pe la Cluj, fain frumos pe la 4 jumate vineri dupa-amiaza, ne-am pornit spre Zarnesti. Am avut si un stopist cu noi, ca suntem suflete mari si ni-i s-o facut mila, plus ca nu era nici o fata la stop.
Cum am iesit din Acatari am stat o ora buna in coloana, ca se produsese ceva accident mai in fata, da in afara de asta, n-am avut nici un incident pe drum.
Am ajuns fain frumos in juru orei 12 noaptea la Plaiu Foii, unde era inchis si, evident, nu ne-am gandit sa ne anuntam ca ajungem mai tarziu. Am dat telefon, am cautat paznicu, ne-o speriat bine de tot cainii (din cauza ca dupa ce ne-o lasat sa-i mangaiem si credeam ca ne-am imprietenit, s-o apucat de latrat dintr-o data la noi de parca eram niste interlopi), da pana la urma am rezolvat de cazare (70 de lei camera cu 2 paturi). Am mancat asa, din punga, pe marginea patului, si ne-am bagat la somn, ca era deja tarziu.
Dimineata la 7 ne-am trezit, mai tarziu decat planuit, si iar surpriza, ca nu era deschis sa bem si noi o cafea ca tot omu si sa pot io sa-mi fumez cele doua tigari regulamentare. Da n-o fost sa fie, asa ca ne-am luat micu dejun, ne-am echipat, si am luat-o la picior pe la 9 fara un sfert.
Planu de mers o fost sa mergem pe La Lanturi, marcat cu dunga rosie pana in Saua Grindului, de-acolo catre Vf. Ascutit pe punct rosu, sa dormim acolo peste noapte si duminica sa coboram in Plaiu Foii fie pe la Diana fie pe la Cioranga Mare.
Ne-am oprit cam pe unde incepea urcusu prin padure sa ne luam apa, ca stiam ca sus nu mai gasim nimic nicaieri, dupa ce am pierdut vreo 20 de minute cautand un pet din cauza ca io mi-am uitat sticla in masina.

Cand am ajuns la Zaplaz ne-am intalnit cu un bruntzi care m-o lasat sa-l mangai cat am avut io chef, si pe care l-am lasat in urma poate din cauza ca n-o mai avut chef sa vina cu noi. Acolo o si inceput partea din traseu in care is lanturile. La un moment dat am dat de zapada, ne-am pus parazapezile, si i-am dat mai departe la picior.

Am ajuns in Saua Grindului pe la 2, si ne-am pus sa mancam o bucata de slanina cu ceapa si niste batoane de susan, plus am facut ceva poze. Pe la 3 ne-am ridicat, si am pornit mai departe pe punct rosu catre Vf. Ascutit. Ce-i drept, nu m-am asteptat sa fie asa traseul, din toate pozele care le-am vazut nu mi-am dat nicicum seama ca nu-i ca in alte parti, adica doar poteca si mers frumos pe creasta, ci sunt portiuni expuse si hornuri de urcat si coborat. Indicatoru o zis ca ar fi cam 2 ore-2 ore jumate pana la refugiu, da noi am facut 3 ore jumate, din cauze mai de o poza, mai un oprit si privit, plus o usoara neincredere din partea mea in bocancii ce-i aveam in picioare care imi lasau constant impresia ca o sa-mi alunece picioru. Da n-o fost cazu de asa ceva, si pe la 6 jumate am ajuns la refugiu.

Acolo am gasit deja 4 baieti, plus noi 2 ne-am gandit ca o sa incapem la fix. Nici nu am apucat sa ne schimbam bine, ca o mai aparut inca 4 oameni si la putin timp, inca 4. Am mancat, am impartit o visinata si o tuica cu baietii, am mai povestit un pic, si f, dar f devreme ne-am pus la somn, ca eram si obositi si infrigurati. Pentru ca ne-am pus sa dormim unu cu capu la picioarele celuilalt, am incaput totusi 10 oameni cumva, dintre care un baiat (din Arges cred) o dormit pe jos. Ma rog, din partea mea, dormit prea putin zis, ca m-am trezit cam o data pe ora si priveam la ceas avand impresia ca deja-i aproape dimineata si voiam sa ies la pozat. Cum mai mult tot numa in aceeasi pozitie am stat pe la 5:15 dimineata (dupa ora noua, ca se schimbase ceasu in noaptea aia) n-am mai avut rabdare, si-am iesit afara. Incepea deja sa se crape de ziua, asa ca mi-am luat trepiedu si aparatu, un pachet de biscuiti si tigarile, si-am iesit sa astept cuminte. La putin timp dupa mine o mai iesit si aproape toata lumea, asa ca am stat toti si am admirat rasaritu, impreuna cu doi caini.

Pe urma, am mancat, am baut o cafea, si am continuat drumu pe punct rosu pana la Padina Popii, de-acolo pe triunghi albastru pana la refugiu Diana si triunghi galben pana la Plaiu Foii. Nu ne-am dus pe Cioranga Mare ca nu ne-am putut da nicicum seama pe unde ar veni traseu asta, care ii nemarcat, si ne-am zis ca nu are rost sa riscam sa ne pierdem sau ceva. La coborare am mancat o ciorba de fasole buna de tot, am mai admirat putin locu de unde tocmai ne-am intors, si am luat-o la roti catre Sibiu sa-l las pe Adi si catre Reghin ca aveam chestii de rezolvat a doua zi si eram si liber.

O tura excelenta, o meritat sa astept 4 weekenduri sa fie vremea buna care o fost.

Catalin

2011-08-11T11:18:00.004+03:00

Fost in weekend la catarat in Cheile Turzii, si o fost bine. Ma rog, nu chiar asa bine cum as fi vrut, da tot bine. I-am facut un rand de poze lui Cata, astea doua fiind singurele care imi plac cat de cat. Asa ca...

Retezat

2011-07-14T10:44:00.010+03:00

dupa cum scrie si aici mai sus, am fost in weekend in Retezat. am plecat vineri in jur de ora 4 din localitate, cu destinatie Poiana Pelegii, unde sa dormim vineri seara, urmand ca sambata sa suim la Bucura, intindem cortu, si bagam la picior cat incape.
asa ca, ca niste oameni seriosi, ne-am tinut de treaba. am ajuns si am intins corturile in juru lu 12, am aprins un foc mica ca tot nu era voie in parc, si am mers pe principiu ca orice regula ii facuta ca sa fie incalcata. noi si alti 88 de oameni. care sa ne dam seama cam ce inseamna gandire colectiva. am beut vreo cateva beri, acolo ni un pic de tuica, si dupa ce pe mine unu m-o cam luat ametitu, m-am bagat la somn ca eram rupt de somn. ne-am trezit dimineata pe la 8, am bagat micul little breakfast, si am luat-o la picior catre Bucura. am biruit intr-o ora sa ajung, fata de 2 ore data trecuta cand cred ca eram cam obosit ca ma intorsesem din Amsterdam, si deh...

fain frumos dupa ce am intins corturile, am fumat vreo doo tigari, si am luat-o la picior spre Peleaga, de unde sa mergem pe creasta pana pe Bucura si de-acolo sa coboram catre taul portii, unde sa facem niste poze si inapoi la cort, ca mai aveam 8 beri si 1 litru de tuica.
drumu pana pe Peleaga ii relativ lejer, am dat de cateva pete de zapada pe traseu numa faine ca sa faci niste bulgari care sa te racoreasca, si sa iti faca un rosu in gat daca ii prea exagerat.
pe Peleaga am dat de niste pocaiti, cred ca penticostali, care numa nu mai dadea Domnu sa plece si isi faceau constant poze cu tabla din varf. asa ca dupa ce o facut o rugaciune in grup si io i-am injurat de alea sfinte, da fara sa vreau, numa din reflex, o plecat, asa ca am tras un cantec cu tu ardeal, si am fluturat steagu ca sa ma simt ostas.

am mers deci pe creasta catre curmatura Bucurei, de unde am coborat catre lacul Bucura, si am luat-o strategic la dreapta, sa urcam catre Taul Portii sau Poarta Bucurei, unde am stat fain frumos sa mancam ceva, sa fumam niste tigari, si unde am zabovit mai mult cu intentia de a sta pana apune soarele pentru niste poze. care nu s-o mai materializat, din cauza ca o cam batut vantu, si s-o dus luciul apei.

am ajuns la corturi, am mancat, am desfacut beri, tuica, tigari, am facut poze, si ne-am tot ras de tot felu de prostii

duminica dimineata ne-am trezit la 7, ca am vrut sa bag rapid un drum pana la taul portii, sa-l prind asa fain de dimineata, da era deja prea tarziu, asa ca am bagat micu dejun si cafele, si am tot vorbit unde si ce sa facem. ne gandeam sa merem pana pe vf. Retezat, numa ca era prea departe, asa ca am hotarat sa urcam pana pe creasta Judele, si la intoarcere, sa trecem pe langa lacuri, si sa fie toata ideea asa, de miscare. si ne-am tinut de cuvant.
am trecut pe langa taul portii, unde am mai aruncat niste poze, si am stat de-am mancat ceva dulce pe creasta Judele, unde nu prea am facut poze, ca era cam de-ampulea lumina.

aici, de pe creasta judele, avem dupa cum urmeaza: stanga-sus Taul Portii, in partea de jos, de la stanga la dreapta Taul Agatat, Florica, Viorica, Ana, si in dreapta jos Lia, cu Bucura in centru
cand ne-am intors, am impachetat, si o fost la fix, ca o inceput sa deie o ploaie faina cu gheata, asa ca ne-am tirat la masini, si-am plecat.

Fagaras

2011-03-31T16:46:00.005+03:00

si-asa, ca am fost in sfarsit si io in fagaras, ca de mult imi tot doream. am ajuns vineri seara la sibiu, la prietenul pe numele lui adi, cu care am stat la doo beri si o poveste, urmand ca sambata de dimineata sa ne trezim la 6 jumate, sa facem cumparaturile, si pana la Balea Cascada sa nu ne mai oprim. urma ca de-acolo sa o luam la picior catre Lacul Caltun, si sa stam la refugiu cu acelasi nume pana a doua zi, cand ne intoarcem.
lasand la o parte micile incidente de pe drum, de gen uitat portmoneu acasa, ratat intrarea la magazin sa ne luam chestii, uitat sa scoatem bani de pe card ca sa avem cu ce urca pana la balea lac, si pana si sa ne luam coarda cu noi, am ajuns in jur de 10 la balea. am asteptat cuminti si frumos(i) sa vina baietii de la refugiu, sa ne dea o coarda, timp in care am mancat ceva biscuiti fugitiv, doo guri sau mai multe guri de sana, si am facut cateva poze pictures.

dupa ce o venit baietii, am luat-o la picior catre saua doamnei, urcand un pic mai greu din cauza ca ne tot afundam in zapada. cand am ajuns sus in sa, ne-am intalnit cu un baiat de la salvamont care ne-o zis ca sa avem grija, ca s-ar putea sa se strice vremea pentru a doua zi, si sa ne fie greu sa ne intoarcem. am luat aminte, si-am zis ca daca intr-adevar ii asa, atunci nu mergem pana la capat, ca n-are rost sa ne chinuim. ne-am montat coltarii, si am traversat.

ajuns la un traverseu mai greu, am simtit ca nu prea as putea sa ii fac fata, si am preferat sa cobor in vale, si sa ma duc pe ruta normala, ca nu prea eram dispus sa mor inainte de a mai bea o bere sau a mai vedea doo buci, stiu io a cui
asa ca, dupa dupa un scurt popas de legat mai bine bocancii si coltarii, am luat-o la deal, catre vf. laitel, pe o zapada care cand picai in ea, cand era tare ca naiba de nu puteai sa-ti bagi pioletu cum trebuie.

ajunsi o data sus, am dat de-un vant absolut inuman de suportat, de multe ori fiind fortati sa mergem aplecati mult inainte ca sa nu ne impinga in spate, pentru ca sa se mai opreasca din cand in cand, si sa ne trezim ca mergem in gol inainte cate 3-4 pasi.

am continuat mersul, gandindu-ne ca s-ar putea sa nu putem trece de partea cea mai dificila, si anume de vf laitel, dupa ce am stat o perioada intinsi pe burta, tinandu-ne de piolet, din cauza vantului ff puternic. ne-am regrupat la un moment dat, si ne-am zis sa ne oprim sa mancam, si pe urma o sa luam decizia corecta. nici nu ne-am pus bine jos, ca dintr-o data, o rafala de vant mi-o luat rucsacu, si o inceput sa mi-l rostogoleasca, si dus in pl o fost, dupa a treia rostogolire vazand cum incep sa sara lucruri din el. m-am mirat si io ca nu m-am enervat din start, da ce plm mai puteam face? asa ca am inceput sa radem, am terminat de mancat, si am vrut sa mergem in cautarea rucsacului, sa mai recuperam ce putem, si zicandu-ne ca ii clar, asta o fost un semn sa nu mergem pana la caltun. adi s-o dus pana la urma dupa rucsac, recuperand numa rucsacu si sacu de dormit, iar eu am urcat dupa lucrurile lui. ne-am reintalnit in sa, si de-acolo ne-am intors la refugiu, oprindu-ne pt niste poze in saua doamnei, si coborand spre caldura si-o bere. noroc, mare noroc ca mi-o luat vantu rucsacu (cu tot cu pierderile aferente, adica o geaca si doo polare), pentru ca cam la o ora dupa ce am ajuns si s-o inserat, s-o lasat o ceata care o tinut pana a doua zi cand am plecat noi, plus o mai nins usor, si zau, zau daca stiu cum ne-am fi intors de la caltun.

munchen

2011-03-29T14:47:00.006+03:00

incep cu traditionalu muie fuego. si ca cum am facut transcederea la alt oras, recunosc ca la inceput nu am avut vreme prea multa sa fac poze sau sa gatesc, si acuma mi se rupe daca fac poze sau gatesc. asa ca, ma gandesc ca posturile o sa vina cu o frecventa fie mai deasa, fie mai rara.
pe scurt, am fost la munchen 3 saptamani, trimis de la loc de munca. pozele is urmatoarele.

turnu primariei:

prin centru:

primaria

transalpina - urmatoarea zi

2010-12-15T15:37:00.004+02:00

a doua zi am pus ceasu sa sune dimineata la 5, cu plan sa mergem inapoi sus unde am fost cu o seara inainte, sa vedem rasaritu si sa facem niste poze.
ne-am tinut de cuvant si de plan, si am urcat cu masina, si dupa aceea un pic la picior, intr-un punct mai inalt, de unde parea sa se vada bine.
am indurat vantu care batea ca nebunu, de imi erau inghetate dejtele, si am dat doo ture de fuga scurta, sa ma incalzesc un pic, da tot nu am reusit, asa ca mi-am dat seama ca daca tot nu am ce face, atunci macar sa injur de cat de frig era, lucru care am reusit cu succes.
intr-un final, o inceput sa se lumineze la orizont, si incet incet sa incep sa deslusesc formele din jur.

cu cat se lumina mai tare, se vedea mai bine parangul

intr-un final, dupa ce cu greeeu mi-am aprins si io doo tigari, o aparut si sorin la orizont, de dupa o creasta, si bagand o lumina calda si faina pe toate locurile mai inalte care erau in jur.

am coborat pe serpentine de-am luat micul dejun, o cafea, si inca o ora si-un pic de somn, dupa care am plecat incet incet catre casa, lasand in urma ultimu weekend in care nu o fost prea frig, si vremea o fost foarte faina si senina.

transalpina

2010-12-08T14:19:00.006+02:00

bine v-am regasit la o noua editie a emisiunii "calator prin europa". ca doara suntem in UE. si in UE exista weekenduri, plus sarbatori legale la noi in tara, care, har Domnului ca-i post, avem cacalau. ei bine, nu era nici o sarbatoare legala cand am fost pe transalpina, numa o zi de sambata, si un plan pe care-l aveam deja facut de ceva vreme sa mergem o data acolo.
caz care, daca tot nu reusisem cu un weekend inainte sa urcam Bistricioru, ne-am dus fain frumos pe transalpina. Transalpina ii la ora actuala cel mai inalt drum din Romania, cu pasul Urdele aflat la 2145 de m, cu un asfalt proaspet turnat, neted, cu mici portiuni de maxim jumate de metru in care ii doar pietris, da nu stiu sa zic din ce cauza, ca nu prea ma pricep la drumuri si poduri.
se poate ajunge pe transalpina dinspre sebes, de unde ne-am dus si noi de fapt, trecant prin masivul Sureanu si pe langa lacu Oasa, ajungand in Obarsia Lotrului si tinand directia Ranca. partea de drum care ii peste sureanu nu ii asfaltata, da se lucreaza la el ce-i drept, si cu un pic de noroc, daca nu ploo, se poate merge cu o masina mica in sensu de joasa.

daca totusi nu are nimeni chef sa isi bage masina pe hartoape si sa-si sparga scutu, asa cum am facut io, atunci se poate merge pana in Petrosani, de acolo in directia Obarsia Lotrului, si cam cu 2 km inainte de a ajunge, se ia la dreapta, bineinteles, catre Ranca.
cand am ajuns sus, in prima parte a drumului, peisaju seamana usor cu cel din tibet. nu am fost niciodata in tibet, da cam asa imi imaginez io tibetu, adica usor arid, cu creste de munti in zare, si vant puternic.

am continuat drumu incet, prizand la fix asfintitu de soare si lasarea intunericului peste localitatile din vale, in timp ce la Ranca bate inca soarele.

am oprit apoi pe marginea drumului, sa admiram apusu de soare in timp ce mancam ceva pe portbagaju masinii, soare ce apunea catre munhtii Retezat si care se vedeau extraordinar de bine, ca intr-un final, sa capete totul o culoare rosie rosie, de parca eram pe marte.

dupa ce-am terminat mancat, am mers catre locu de cazare, unde am pus si noi capu pe perna si am mai stat la povesti inca muuulta vreme

Reghin

2010-11-30T17:09:00.002+02:00

cateva poze din reghin, mai exact de pe langa locu unde salasluiesc, dintr-o dupa-amiaza cand am iesit sa plimbare cu cainele

Ampoita

2010-11-25T13:23:00.006+02:00

dupa vreun weekend pare-mi-se , am fost la catarat la Ampoita, impreuna cu Cata, Adi si Madalina. ah, si cu Becks. Madalina si cu mine am mers mai mult mansa, io cu atat mai mult cu cat inca nu prea ma incumet sa ma duc cap pe vreun traseu, Adi mergand sa-l fileze pe Cata la alea de "twilight zone", cum zicea el, si anume un traseu de 9+ daca imi aduc bine aminte.
o fost o zi f faina, in care o parte din poze le-am facut io, altele le-o facut altii.

Ampoita:

Cata:

Eu:

Becks, Mada si un pic din mine:

Madalina, eu si Adi:

Mada:

Adi + Becks:

Eu, filat de Mada si cu Cata drept obervator:

padis - ziua 2+3

2010-11-20T13:39:00.000+02:00

a doua zi second day, am plecat spre Lumea Pierduta, prin Poiana Ponor, sa vedem si noi cum arata si mai ales, daca o sa pierdem ceva prin ea. ei bine, ne-am pierdut pe noi, ca nu am reusit sa ajungem acolo, pentru ca nu ii chiar marcat traseul dinspre Glavoi catre Lumea Pierduta. plus ca, din cauza ca imi era si foarte rau, si borasem de dimineata, din cauza de helicobacter pylori, nu prea ma simteam in stare de umblat prea mult.
asa ca, acompaniati si de cainele pe care l-am denumit foarte frumos Rapciune, din cauza ca era cam vai de pl lui si ii pica blana de pe o buna parte a corpului, ne-am intors fain frumos in Poiana Ponor unde am puscat un somn vreme de vreo ora, de parca eram cei mai obositi oameni de pe pamant, si tocmai venisem minim 57 de km pe jos intr-o ora. sau ceva de genu asta.

pentru ca mai vazusem locu unde se scurge ponorul, ne-am zis sa mergem sa vedem si de unde izvoraste, poiana ponor fiind, dupa cum bine se stie, singura polie din Romania. iar cand zic bine se stie, ma refer la faptu ca am citit ce scrie pe tabela, ca altfel habar nu as fi avut nici cum se numeste, nici ce ii. polie, conform dex-ului, inseamna "depresiune închisă, de origine carstică, cu fundul aproape plat, atingând dimensiuni de la câțiva km la câțiva zeci de km"

toata poiana ii foarte, da foarte faina, merita o plimbare de-a lungu paraului la orice ora, si ma bucur ca nu ii permisa camparea in zona respectiva, pentru ca ma gandesc ca ar fi plin de gunoaie si de sticle aruncate pe jos.

de aici ne-am intors la glavoi, unde l-am gasit pe cainele numit Musafiru (ala alb) si Hrean (ala negru)

era deja oarecum tarziu, asa ca am furat niste lemne uscate, am aprins focul, am gatit, am mancat, am vomitat din nou ceea ce am mancat (doar io), am vazut o vulpe, am fumat multe tigari, si doar am stat si am povestit asa, langa foc.
urmatoarea zi am plecat din padis, chiar incepea sa devina din ce in ce mai rau pt stomacu meu, plus ca eram cam pe terminate cu mancarea. am luat cu noi in masina un tip care mergea spre cj, un fotograf din cate zicea el, care ne-o innebunit de cap un pic, si alaturi de care am surprins un apus de soare f fain, la iesirea din Rachitele, satu lui mueBoc.

si, cam asta ar fi cu padisu

padis

2010-11-08T06:34:00.000+02:00

la cateva zile dupa ce ne-am intors din parang, am pornit intr-o sambata dimineata pana in cheile aiudului la un pic de catarat, urmand ca de acolo sa mergem mai departe in padis. am ajuns destul de tarziu sambata seara in cj, foarte obosit, motiv pentru care am picat la somn in timp ce pe langa mine roiau gagici foarte bune.
duminica am plecat in juru amiezii catre huedin, unde am oprit pentru cateva mici cumparaturi, si de acolo, spre padis. am luat pe drum o stopista care zicea ca-i din noua zeelanda, si care vorbea foarte ciudat, da asta din cauza ca era hippioata. plus ca putea ca dracu, am presupus ca corpul ei nu mai cunoscuse atingerea apei de cel putin 4-5 zile.
am ajuns spre seara, motiv pentru care nu mai ramasese timp decat de intins cort si facut ceva de mancare.
in urmatoarea dimineata, am plecat spre ghetarul de la focu viu. traseul foarte lejer, am povestit tot drumul, si am facut cateva poze de la intrarea in pestera. pacat ca nu am ajuns cu vreo 20 de minute mai repede, am fi prins la fix lumina batand pe ghetar, de unde si numele.

de la focul viu, am mai urcat pana la piatra galbenei, daca imi aduc bine aminte, un loc de panorama minunat, dar, din pacate, nu cu o lumina asa de buna pentru poze.

de acolo, ne-am intors la corturi, si cam asta o fost tot pentru ziua respectiva

parang - ziua 4

2010-11-03T16:04:00.000+02:00

dupa trezitul de dimineata, mancat mic dejun si restu tabieturilor, am luat-o la mers asa, in jurul Petrosaniului, sa vedem cam unde si ce am mai putea face.
prima oprire o fost la pestera Bolii, unde fara sa ne dam cu seama, am intrat fara sa intrebam daca se poate aprinde un bec, sa vedem si noi ceva. am avut noroc cu un grup de turisti care o venit impreuna cu ghidul si o aprins luminile, ca altfel nu am fi facut nici o poza si nici nu am fi vazut cat de faina ii pestera. noroc si mai mare o fost ca nu am platit nimic pentru asta, ghidu respectiv fiind maghiar, si cred ca ne-o lasat fara sa platim, ca eram cu masini de mures si harghita. nagyan szep!

de la pestera bolii, am vrut sa vedem alta pestera, undeva prin satul ohaba, vreo 8 km de la drumu principal, dar am aflat ca nu se poate intra in ea, pentru ca-i inundata. dar, chiar si asa, am vrut sa mergem sa vedem macar intrarea, numai ca ne-am ratacit. nu toti ce-i drept. asa ca am coborat la masini, si pentru ca era tarziu, am vrut sa mergem la Sarmizegetusa.
habar nu am avut ca is vreo 3, asa ca nu am ajuns la aia care trebuie, decat in satul cu acelasi nume, unde nu este nici o cetate.
am cautat un loc de pus cortu, pe o ploaie ce tocmai se pornise, da nu am gasit nicicum, asa ca, dupa cateva ore de umblat de-ampulea, ne-am hotarat ca mergem la Sibiu, si dormim acolo peste noapte.
in urmatoarea dimineata, pe drumul catre casa, am intrat pe valea Ampoiului, la calcarele de la Ampoita, si am fost si in Cheile Ampoitei, de unde am vrut sa urcam pana la pestera Liliecilor, dar nu am putut ajunge din cauza unui bustean pe care l-am rupt. si cam asta o fost.

un concediu si un final de "cariera" la fostu loc de munca, perfect!

Parang - ziua 3

2010-10-25T12:59:00.000+03:00

venind si ziua a treia, ne-am trezit de dimineata cam infrigurati, insa inconjurati de o vreme absolut superba. am dat o tura scurta in juru corturilor, sa vedem cum arata zona in care am campat cu o seara inainte, seara in care nu vazusem nimic, da nimic.
arata foarte fain, eram doar noi, semana usor cu retezatul, doar ca nu asa intins si nici chiar asa spectaculos

daca mergeai putin mai departe de cort, maretia locului isi pastra proportiile si ramanea la fel de frumos. am incropit un mic dejun little breakfast, dupa care am aprins gunoaiele, nefiind cel mai frumos lucru care il puteam face, da cu siguranta, unu foarte bun, ca macar ne-am mai incalzit un pic.

eram cat de cat pregatiti sa plecam, cand ne-am hotarat sa dam o tura sa vedem niste lacuri ce le vazusem de sus cu o zi inainte, si sa nu plecam chiar asa, fara sa fi vazut absolut nimic. asa ca ne-am dus cam jumate de ora mai sus de unde eram, ajungand, din cate imi aduc aminte, la lacul rosiile, lacul lung si zanoaga stanii, din ultimul chiar am facut un pic pe balena esuata si am servit o gura de apa, in timp ce am tras cu ochiu la fetele care o ramas la cort, din motive sentimentale, desigur.

la zanoaga stanii, o avut loc si un photoshooting, pe care l-am surprins, si la care am participat si io ce-i drept, dupa care ne-am indreptat spre lacul rosiile si lacul lung, doua lacuri care cred ca se scurg unu din celalalt, lacul lung aflandu-se mai sus decat lacul rosiile, dupa cum se poate vedea.

la intoarcere o mai iesit un pic soarele, motiv pt care am mai tras niste poze la zanoaga stanii si la creasta, dupa care am inceput sa coboram. am ajuns la refugiul agatat, unde am luat pranzu, ne-am scris in caietu pe care l-am gasit, si am continuat sa coboram.

de aici, am mers de-am recuperat masinile, am mancat in petrosani, dupa care am cautat loc de campat pe langa ceva sate, si, negasind, ne-am intors pe drumul catre obarsia lotrului, si am tras pe marginea drumului, unde am mai servit cate un pa'arel si ne-am pus in corturi, once again, cu zambetu imens pe mufa.

Parang - ziua 2

2010-10-13T11:24:00.000+03:00

a doua zi de dimineata, am renuntat la locul bun si cald si deosebit de placut din cort, din cauza de necesitate. adica, io stiu ca sunt o gasca de oameni care zic ca suntem pe cea mai de sus pozitie a lantului trofic pentru ca avem creer (si nu pane), si ca ne putem controla diverse chestii, da io unu nu am putut sa-mi mai controlez vezica. era in jur de 8, 8 si ceva, si era o vreme absolut superba, senin perfect, cu o patura groasa de nori deasupra petrosaniului, asa ca mi-am scos si aparatu din cort, sa imortalizez cateva instantanee. am vrut sa zic asta in loc de sa fac cateva poze, ca am citit pe un site ca asa se zice mai corect si elevat.

incurajat la maxim de vremea buna, m-am mai bagat in cort o vreme, nu foarte lunga, pentru some sugar, dupa care am mancat micu dejun, am baut o cafea si am fumat cateva tigari, da asta numa io. in timpu asta, incepea deja sa se strice dramu de vreme buna de care ne-am bucurat...

dar, chiar si asa, nu am avut ce sa facem, asa ca am luat-o la picior catre vf. parangul mic, urmand ca de acolo sa mergem pe creasta pana la vf carja si parangul mare, si sa punem corturile undeva pe langa parangul mare.
drumul pana pe parangul mic nu-i foarte lung, da panta ii destul de abrupta, si daca ai si bagaj greu, devine si mai abrupta parca. am fortat un pic urcarea, numa de dragu de a vedea daca pot, si multumit ca am putut, am asteptat langa ruinele a ceea ce parea sa fi fost ceva unealta de masuratoare meteo sa ne adunam cu totii si sa ne tragem sufletu un pic. respectiv o tigara io.

dupa ce o venit si ultimele doo siluete, am pornit pe drumu doar de creasta, care deja incepea sa fie cuprins de ceata, si nu mai dadea nici un semn ca ar dori sa ni se arate ca o femeie, si anume goala.

din pacate, asa o fost tot drumu pana aproape sub vf carja, adica ceata, cu zapada, cu un fel de lapovita la un moment dat, care ne-o cam futut moralu la toti, drept pentru care am hotarat ca asa nu mai are rost sa continuam, si am coborat catre niste lacuri care ne-o fost indicate de un tip cu care ne-am intalnit pe drum.
am mai facut cam doo poze din momentu asta incolo, in rest nu prea am avut la ce, in afara de ceata aia imputita, of cors. am ajuns intr-un final, dupa o coborare de vreo 3 ore bune, intr-un loc care nu prezenta nici o urma de zapada, si, intrucat eram uzi si infrigurati cu totii, am intins rapid corturile, am mancat ceva din fuga, si ne-am bagat fiecare la o cana de ceai sau orice alta activitate menita sa produca caldura.

am adormit cu gandul ca oare cum arata locu in care ne aflam, si cu o usoara parere de rau ca nu ne-o permis vremea sa mergem pana unde am dorit. plus cu zambetu pe buze

Parang

2010-10-11T15:15:00.000+03:00

dupa o inca scurta pauza, revin si aici cu ceea ce o fost concediul meu, daca pot sa-i spun asa. si anume, prima parte a lui, cand am fost in parang.
ne-am hotarat, si aici ma refer la aia de-am fost, sa mergem la inceput de septembrie, ca asa ii mai bine pentru fiecare. asa ca, intr-o frumoasa zi de vineri 3 septembrie m-am dus pana la Cj, unde am stat peste noapte, urmand ca a doua zi dimineata sa pornim spre Petrosani.
am ajuns in juru orei...1, cred, am mai facut mici cumparaturi de la un carrefour, si ne-am indreptat catre telescaun, sa urcam pana in statiunea de ski. stiam deja la ce sa ne asteptam, si cand zic asta, ma refer la faptu ca ninsese cu cateva zile inainte, lucru total neasteptat, avand in vedere perioada, si faptul ca, in urma cu vreo saptamana, fusesem in calimani pe o vreme chiar faina si cu soare.
am urcat impartiti in 4 scaune, din care unu plin de bagaje, si am cautat un loc de campat. la foarte putina distanta de unde ne-am dat jos incepe rezervatia, unde camparea ii interzisa, daaar, suntem cu totii copiii unor comunisti, asa ca stim bine ca restrictiile de genu asta se mai pot indoi dupa necesitati.
am pus destul de repede cortul, fiind deja destul de tarziu (paradoxal!!), si am asteptat frumos lasarea intunericului la un pahar de visinata si povesti, invaluiti in muuulta multa ceata cu usoare tente de frig, si cu sperante de vreme mai buna in zilele care o sa urmeze. cam asta o fost prima zi.

din telecabina:

bocancii mei noi nouti:

vf. carja:

ceata peste tot:

petrosani:

retitis

2010-09-21T13:56:00.000+03:00

in weekendul fix imediat de dupa ce am fost cu cainii pe stanca, am dat o tura de-o zi si pana pe retitis, in calimani. sincer, nu prea stiu ce cuvinte felurite sa scriu la retitis, avand in vedere ca am mai scris de el, si am mai si pus poze. da orisicat.

in weekendul fix imediat de dupa ce am fost cu cainii pe stanca, am dat o tura de-o zi si pana pe retitis, in calimani. sincer, nu prea stiu ce cuvinte felurite sa scriu la retitis, avand in vedere ca am mai scris de el, si am mai si pus poze. da orisicat.

la Rastolita

2010-09-20T15:39:00.000+03:00

intr-o dupa-amiaza acum vreo luna, cand nu aveam ce face si am decis ca impreuna cu cainii becks si igor sa privim apusul de pe stanca. asa ca ne-am tinut de cuvant

diverse ocazii

2010-08-10T11:35:00.000+03:00

la sibiu

2010-06-15T11:35:00.000+03:00

si, in weekendul asta, am fost la sibiu la festivitatea de finish de liceu a lui vara-mea. foarte, da foarte cald la sibiu, si pentru ca am fost cu masina, nici macar posibilitate de a servi suc de hamei.
de la sibiu, am urcat pana la balea lac. nu am mai fost niciodata la balea, cu atat mai putin in fagaras, si chiar daca tot timpu mi-am zis ca musai sa ma duc, faptu ca am fost acuma mi-o intarit hotararea de a merge. pentru ca arata minunat, si am vazut doar o f mica parte. drumul nu ii oficial deschis decat de la 1 iulie, da de-aia tot am trecut prin tunel pana in judetu arges respectiv la salvamont arges. era inca multa zapada, din cauza caldurii debitul de apa de la cascada balea era chiar mare, lacul era inca inghetat iar pe unele portiuni din drum, zapada era cu mult mai inalta decat masina. o fost chiar ciudat sa fiu in pantaloni scurti si adidasi, si zapada sa fie asa de mare. mai ales, pentru ca intra in ciorapi.

vama veche

2010-06-15T11:24:00.000+03:00

acu doo weekenduri am fost la mare. la vama veche, la nunta la un prieten cu gagica-sa. si la vama, ca la vama. lasand la o parte o mica dar cuprinzatoare criza de nervi de vineri seara, o fost chiar fain. si o cuprins activitati preferate care o inclus si rom. mi-o placut mult pentru ca o fost totusi destul de gol pentru inceputu lu iunie, probabil si din cauza ca temperatura marii nu era chiar mare, cel putin dupa 2-3 minute cam faceai tzurtzuri la oo. si mai ales am plecat asa cu o impresie buna pentru ca luni dimineata in juru orei 8 eram maxim 7 oameni pe toata plaja. parea chiar idilic.
pozele ar fi urmatoarele

diverse ocazii

2010-05-04T10:12:00.000+03:00

neste poze din weekend, facute pe valea muresului, 3 dintre ele hdr pt ca asa o dorit plm

calimani 2010

2010-02-17T20:47:00.000+02:00

sambata dimineata am pornit din toplita catre poiana puturosu, din muntii calimani, cu un prieten cu jeepu, care ne-o dus pana la poiana puturosu, de unde am luat-o la picior catre statia meteo de pe vf retitis.
ne-am intalnit cu un om acolo care ne-o zis fain frumos ca nu putem ajunge, ca-i mare zapada, ca nu o mai umblat nimeni de 2 saptamani, ca urma nu-i rupta de vreu snowmobil sau ceva de genu asta, da evident ca am zis ca ei pl! cum sa nu putem ajunge?
ei bine, nu am putut. pt ca in juru lui ora 6, cand am iesit din padure, am dat de-un vant si de-un viscol extraordinare, asa ca vreme de alte 3 ceasuri am umblat pe o bezna perfecta si un viscol care reducea vizibilitatea destul de mult pentru ochi. si, evident, era o zapada imensa, cam pana in jur la oo, tot o data la 3 pasi cadeam in cate o groapa, si nici macar nu atingeam pamantu de dedesubt.
am clacat de vreo doua ori, in sensu ca am zis ca io imi bag pula, ma duc sa dorm la o stana pe langa care am trecut, si noroc ca numa am zis, a doua zi am vazut ca nu avea nici macar acoperis, si nu cred ca mi-ar fi fost foarte placuta noaptea acolo.
am ajuns pe la 9 la refugiu salvamont, si asta noroc ca ne-am intalnit mai devreme cu doi tipi care urcasera prin alta parte si coborau pe acolo, si ne-o dat cheile de la salvamont. am aprins un foc, am servit niste tuici si alte alcoale, mancare, si dupa 2 ore io am picat de somn.
m-am trezit de vreo 7 ori din cauza vantului si de frig, ca o trebuit reaprins focu de 2 ori. a doua zi o fost aceleasi conditii meteo, nu aveam cum ajunge, asa ca am coborat.
o fost o mare inconstienta din partea mea ca am facut asta, imi dau seama ca o fost noroc chior ca ne-am intalnit cu aia de ne-o dat cheile, caz care daca nu era, trebuia sa ne intoarcem, si chiar nu-i deloc placut ca dupa 8 ore de umblat, sa te mai intorci minim 4 pe acelasi frig, pe intuneric, si de doua ori mai obosit ca la urcare.
pozele ar fi urmatoarele.

si doua filmulete filmate cu telefonu molecuar, asa ca scuzati calitatea indoielnica

rodnei

2010-01-16T23:27:00.000+02:00

cu asta, as cam fi la zi cu toate pozele mele. sau de fapt cred ca ar mai fi cele facute cu canonu ala mic, poze pe care s-ar putea sa le pun totusi la un moment dat. m-am tot cacait sa pun pozele astea din rodnei pt ca is f importante pt mine... ciudat, cred, da orisicat.
am fost in rodnei cu ocazia faptului ca o fost liber de 1 decembrie, asa ca vineri seara am plecat la cj, unde am fost la concert blanoz, si sambata de dimineata am purces laolalta cu andreea catre beclean, unde ne-am intalnit cu mitza si de acolo mai departe catre borsa.
la borsa am servit o pizza, ocazie cu care am fost pt prima oara intr-o pizzerie unde am ascultat colinde, dupa care am mers catre manastire. masina am lasat-o (de nevoie mai mult) intr-o curte la un om, si pe urma am bagat la picior pana la cabana meteo, pe o vreme f innorata si usor ploioasa pana aproape sus cand ningea usor. nu pot sa nu mentionez pe cabanierii de la meteo, nenea vasile si bestia, bestie care ne-o aruncat niste priviri ca dintr-o data temperaturile cu minus ce erau imprejur iti dadeau impresia ca esti pe plaja la bora-bora.
daaaar, ne-o primit totusi inauntru, am luat camera in primire, si am servit cu nenea vasile un numar nelimitat de pahare de tuica, pana cand io am decis ca ma duc in pat, si l-am lasat pe mitza sa mai bea cu domnu putin. putin care o insemnat inca doua ore, ca i-o scos din sala de mese monstrul.
a doua zi de dimineata in schimb era ff senin, o vreme pur si simplu minunata, asa ca am urcat pe pietrosu calimani, si am mai fost pe buhaescu mare si buhaescu mic, dupa care inapoi la meteo. in mod evident, cu ocazia serii, am repetat actiunea de cu o seara inainte, insa fara nenea vasile, probabil de-aia ca nu l-o mai lasat orca.
sper sa ma mai duc in rodnei pt ca o fost o tura excelenta, cu o vreme superba, si pentru mine unu, o fost cea mai faina tura in care am fost eu vreodata, din cauza de mai multe motive. pozele ar fi cele ce urmeaza.

alba iulia

2010-01-05T07:53:00.001+02:00

intr-una din zilele din anu trecut am avut o treaba de la munca la alba iulia. ocazie cu care am facut o vizita in cetate, care mi-o placut asa, de felu ei.

diverse ocazii

2009-12-27T20:03:00.000+02:00

pe langa reghin, intr-o zi de toamna cand am vrut sa duc cainele la o plimbare mai lunga.

cindrel

2009-12-17T15:19:00.000+02:00

pe la inceputu lui noiembrie, in primu weekend parca, se anunta asa o vreme buna, incat pana vineri nu stiam ca o plec pe undeva, cu toate ca interioru meu ar fi vrut. asa ca, in aproximativ 10 minute de vorbit cu andreea, am facut hotararea ca chiar nu se mai poate asa, si deci sa mergem undeva. si dupa o ff atenta consultare cu adi, am zis sa mergem in cindrel.
asa ca, pt ca suntem niste oameni f de cuvant, am si facut asta, sambata pe la amiaza plecand pe jos din paltinis. am prins vreme buna, am dormit la refugiu, am servit si noi un paarel, deci cum ar veni, exact cum scrie in instructiunile de utilizare.

deda bistra

2009-12-17T15:15:00.000+02:00

retezat

2009-12-13T20:48:00.000+02:00

dupa intoarcerea din amsterdam am dormit aproape o zi intr-una, din cauza ca am ingurgitat 1 litru jumate de red bull, si la vreo cateva zile, am luat azimut parcu national retezat. am urcat cu masinile pana la poiana...al carei nume-mi scapa, de unde am bagat la picior pana la lacu bucura. fiind sambata, era inca multe lume, asa ca nu am pus cortu fix langa lac, lucru care s-o dovedit a fi foarte util mai tarziu. o fost un cancer pt luna august de mi-o dardait si gingia la locu unde mi-i scoasa maseaua, si in prima seara am stat si la o tura de povesti cu adi si gabi, timp in care am topit cam juma de kil de tuica din 1 litru intreg cat aveam.
imi pare rau ca nu am avut parte de cea mai buna vreme din lume, retezatu is niste munti f faini, da sper ca la o eventuala proxima ocazie sa fie altfel.
cand am plecat, mai repede cu o noapte decat voiam din cauza ca am ramas fara mancare, am parcat la o pensiune unde am devorat de-a dreptu niste cartofi prajiti cu carne, si am mai puscat o mica beuta de toata frumusetea, ca nici acuma nu imi pot imagina cum naiba am incaput in casuta de papusi, dupa care am fost la hunedoara la castelul lui Iancu, si am plecat acasa ca niste copii cuminti.

amsterdam

2009-12-10T14:41:00.000+02:00

concediul de anu asta o avut loc la amsterdam. cu escala in germania si belgia. o fost doua zile de mers incolo, doua inapoi, si restu petrecute la amsterdam. care amsterdam ii lesne de inteles cum o fost. io zic ca cel putin o data ii de vizitat.

bruxelles:

morile de vant:

buci:

case olandeze:

reflexii:

la marea nordului:

amsterdam noaptea:

aproape de casa:

cheile fenesului

2009-12-09T16:40:00.001+02:00

poze cu ocazia cand am fost prima oara la catarat, si mi-o placut enorm de mult, si cu parere de rau ca nu prea am mai avut timp anu asta sa repet de f multe ori.

I got your back:

je:

cata:

la ceas de seara:

lacul dragan

2009-12-09T16:23:00.000+02:00

in iunie, de ziua lui gabi, am fost la lacul dragan, in apuseni. o fost o iesire tare faina, am ajuns noaptea, am campat intr-un loc care a doua zi s-o dovedit a fi foarte de cacat. asa ca am purces 200 de m mai la vale, intr-o poenita pur si simplu minunata, langa apa, loc in care s-o intamplat multe sticle si mancare, dormit pe sub masa, obligatie de a manca pielita de pui prajita, plus o tura mica la cascada moara dracului.

barajul de la dragan:

fairy:

moara dracului:

zetea

2009-12-09T16:21:00.001+02:00

si din nou la zetea, de ziua lui puiu, in mai.

stanca soimilor

2009-12-09T15:26:00.000+02:00

anul trecut prin mai, intr-o zi cand am avut pur si simplu chef sa fac un pic de miscare, am luat cainele din dotare, si am urcat pe stanca soimilor din stanceni.

diverse ocazii

2009-12-03T21:02:00.000+02:00

once again...

sovata:

toplita:

valea muresului:

inainte de furtuna:

ceahlau

2009-12-03T20:51:00.000+02:00

anu asta, prin februarie, exact cand bunicu-mi-o implinea 79 de ani si bunica-mea 5 ani de cand o murit, m-am gandit sa-i omagiez cu o tura pe ceahlau, ca tot nu mai fusesem niciodata. asa ca, vineri seara am pornit catre Durau, unde am innoptat la un hotel, si unde am servit niste paharele inainte de culcare.
sambata dimineata am purces la picior catre varf, am urcat in vreo 6 ore daca-mi aduc bine aminte, cu tot cu opriri dese si cu asteptat pe toata lumea, ca am fost un gascau destul de serios. am lasat bagajele la cabana, si doar o mana de oameni am urcat si pana pe varfu toaca. la intoarcere, evident, am mancat si din nou paharele, ocazie cu care o aparut si deja celebra replica "nu te supara, ce dioptrii ai?!".
in ciuda oboselii de nedormit, dimineata la 6 am fost in picioare sa ne ginim la rasarit. am luat micul little breakfast, am coborat catre duruitoarea, traseu al dracu de lung, si de nervi nici macar nu i-am facut vreo poza. si m-am intors acasa.

diverse ocazii

2009-12-03T20:40:00.000+02:00

din ciclul diverse ocazii

plimbare:

becks:

autoportret:

the road to...:

pray or buy:

gardian:

1 ianuarie 2009:

sibiu

2009-12-03T20:36:00.000+02:00

si, tot prin noiembrie, am fost la sibiu pret de-o sambata pana duminica, duminica in care am fost pana la muzeul satului.

scaunul domnului reloaded

2009-12-03T20:33:00.000+02:00

anu trecut prin noiembrie am luat niste gagix si am mers iar pe scaunu domnului, asa, pe-o zi. o fost o vreme cam innorata, cu o vizibilitate nu prea buna, da o mers asa, de plimbare.

diverse ocazii

2009-12-02T22:27:00.000+02:00

domul din regensburg:

becks:

toamna la toplita:

croatia, partea 2

2009-12-02T08:02:00.000+02:00

dupa o noapte dormita la Senj, am intrat in partea continentala a croatiei, sa mergem la parcu national Plitvice. parcu asta national ii un complex de lacuri pe mai multe nivele, la o altitudine de 630 de metri coborand pana la 500 de metri. o apa ff curata, de culoare turcoaz, limpede de tot, intr-un peisaj superb, cu cascade mici si mari. intrarea ii 110 kuna de persoana, adica 55 de roni. nu am putut intelege niciodata cum de nu ne-o cerut nimeni biletele, nu ne-o verificat nicaieri, nu exista taxator la intrare/iesire, puteai sa intri fara sa dai un ban.
de la plitvice ne-am intors iar pe coasta, la Rijeka, dar cum nu am gasit nici un camping care sa ne placa, am dormit o noapte pe insula Krk, de acolo voind sa ajungem la ultimu punct a calatoriei, respectiv Pula.
astfel ca, dupa noaptea dormita pe Krk, am pornit catre zona Istra, peninsula Premantura si orasu Pula. in pula este un amfiteatru foarte fain in care se tin marea majoritate a concertelor de acolo, fiind cam singuru punct de interest turistic tip vechi. tot in pula am si luat si o muie faina, in sensu ca am platit pt o croaziera de 5 ore in juru unor insule, cu o ora pauza de inotat. daaaaaar, spre ghinionu nostru, ne-o anuntat prin radio ca o sa fie furtuna, si deci doar doua ore ne-am dus, pt ca capitanu nu se risca. o plouat si o fost furtuna exact atata cat ii la mine in camera cu geamurile inchise intr-o zi de iulie la amiaza.
in pula am stat vreo 3 zile, de unde am mers spre slovenia, unde am fost la pestera Postojna, una din cele mai mari din europa. intrare 18 euro/cap, cu ghid, cu explicatii, timp de 3 ore, bani care i-am investit zic io cu folos. si pt ca nu am gasit deloc cazare, ne-am dus spre Maribor, unde iar nu am gasit cazare, da io am gasit o sticla de cola si una de vodka pe o bordura, drept pt care le-am luat si baut. si cam asta ar fi.

rasarit:

insule:

plitvice:

Rijeka:

muc de tigara:

amfiteatru din pula:

companion de croaziera:

love:

maria la mal:

gluma romaneasca:

ac in carul cu fan:

croatia, partea 1

2009-11-25T23:00:00.000+02:00

intr-o miercuri pe la 9 dimineata am plecat catre oradea. de acolo, am luat stanga catre arad, unde am trecut granita in ungaria, si am dormit o noapte la szeged, la matusa unui prieten.de la szeged ne-am dus mai departe si am trecut in croatia, unde am ajuns la osijek. un oras fain, micut, simpatic, care mi-o lasat o impresie buna. am mancat tot acolo mancare traditionala, pe numele ei burek, adica un fel de placinta cu carne/branza. o felie mare era 9 kuna, una mica 7.
de la osijek am trecut in bosnia hertegovina, cu tinta de destinatie sarajevo. tot timpu mi-am inchipuit sarajevo ca fiind o chestie mica si neagra, distrusa de razboi. o pula! un oras excelent, foarte fain, asezat pe mai multe planuri, in sensu de inaltime, foarte curat si civilizat. m-am ras de m-am cacat pe mine cand la iesire de pe autostrada, cand trebuia platit, i-am zis omului ca nu am moneda locala, doar euro, si se poate plati in euro? iar el mi-o raspuns "of course, we looooooove european moneeeey!!" toata bosnia cat am trecut si era lumina, am cautat intentionat toti sa vedem macar o casa cu un singur nivel, da nu am avut succes. ii mai fain si mai ingrijit de 10 ori decat la noi in tara, avand in vedere ceea ce s-o intamplat acolo.
dupe sarajevo, am condus am 250 de km intr-un peisaj asemanator cu cheile bicazului. adica stanca pe o parte si alta, drum intre ele, nici o localitate. la capatu drumului, am ajuns din nou in croatia, in dubrovnik.
dubrovniku ii cam perla turismului la marea adriatica. un fel de mamaia a noastra. plin de yahturi, de masini scumpe, de o eleganta adevarata, fara sa se depaseasca bunul simt. in campingu unde am stat mi-o fost frica prima noapte ca mi-am lasat chilotii si prosopu la uscat, si-mi era sa nu-mi fure porcii aia ceva. porcii aia adica vreo 3 elvetieni, veniti la un loc intr-un fel de bus-caravana, cu toate dotarile necesare, iar ei conduceau un jeep, un harley si un bentley. da nu s-o atins de haine, ceea ce m-am bucurat.
daca ajungeti prin dubrovnik, vizitati orasu vechi. ii o cetate construita pe mare, locuita, mai mare decat sighisoara, pavata toata cu marmura si cu restaurante faine, unde am servit o gramada de karlovacko si salata de caracatita.
dupa doua nopti de stat in dubrovnik, am plecat mai departe.
dupa plecarea din dubrovnik, si o atenta uitatura la harta, plus ca doream sa parcurgem toata coasta adriaticii, ne-am decis sa ne indreptam spre Split. drumul catre split te baga din nou prin bosnia-herzegovina, cam 10-12 km maxim, da la trecerea prin punctele de frontiera nu prea iti cere nimeni actele, probabil obisnuiti cu tranzitul.
pe drum...de-a dreptu minunat. apa cum am vazut doar in filme, munte care coboara direct in mare (cam cum ii toata croatia de altfel), drumuri bune, case mari pe malu marii care probabil costa cam cat ar castiga toata familia mea la un loc 20 de ani.
pe drum am dat de vreo 2-3 golfuri unde se putea face baie si sta, mai ales ca era de nudisti, fapt de care am profitat
ajunsi la Split, si probabil ghidati prost de gps, nu am fost foarte impresionat. parea asa un oras comunist, cu multe blocuri, pe malu apei. pozele ulterioare de pe net m-o facut sa imi dau seama ca nu-i chiar asa, da io unu nu am vazut cu ochii zonele alea.
asa ca, am mers mai departe in zona Dalmatia, si total intamplator am dat de Trogir, un orasel mic situat vizavi de o peninsula. daca ajungeti, recomand campingu Rozak, ii fix pe malu marii, adica cort pe malu marii, bere pe malu marii, si nu ii nici o problema daca adormi pe sezlong toata noaptea sau peste zi, nu vine nimeni sa faca scandal ca stai pe ele sau sa-ti ceara banii insistent. oricum, taxa era de 10 kuna/zi, adica 5 lei pe romaneste.
in paranteza fie zis, pt mine sederea la trogir o fost cea mai placuta si faina, poate pentru pozitia campingului si pt preturile mult mai mici decat pana in momentu ala.
de la trogir am purces mai departe, luand directia Rijeka, urmand ca din Senj sa o luam spre partea continentala catre parcu national Plitvice. nimic de mentionat in mod special aici, decat oprirea in Zadar, centru vechi a lui, plus ca am putut vedea cum trebe primu meu apus in mare. care nu am mai vazut din astea.

biserica din osijek:

sarajevo:

podu din dubrovnik:

spre panama:

si altii se mira:

zidul orasului vechi:

intrare:

in cetate:

cartier marginas:

tot o parte a cetatii:

librarie nocturna:

golf:

turn

trogir:

stand pe malu marii:

tot mai sus:

parcare:

Zadar:

podul "Pag":

pod rosu:

catre camping:

apus:

vama veche

2009-11-25T22:32:00.000+02:00

anu trecut, in concediu, la vama veche. nu am prea multe poze din cauze de excesiv mult alcool, sub egida lui hamsie...

saracin

2009-11-23T15:22:00.000+02:00

stancile de la salard, saracin pe numele lor, prima si singura data cand am facut traseu respectiv. dupa marcaj, ar fi cica traseu de 4 ore, dar in 2 ore esti inapoi jos, mancat si privit tot ce se poate privi. plus catelu pe numele lui becks, pe care tocmai il primisem cu vreo 4 zile inainte.

spre reghin:

spre toplita:

lunca bradului:

becks:

poza urmatoare, pe numele ei puncte, ii facuta la granita judetelor harghita cu bacau, anu trecut prin iulie

zetea 2008

2009-11-23T11:12:00.000+02:00

am descoperit faptul ca o data pe an, in fiecare an, ma duc la zetea. de cand am termiant facultatea si am fost prima data acolo, prin august, ma duc in fiecare an in luna mai, la ziua lui puiu. deja aproape ca ii o traditie, nimeni nu se mai intreaba unde o sa mergem de ziua lui puiu, deja stiu ca la zetea. si anu trecut nu o facut exceptie.

1 mai 2008

2009-11-23T07:47:00.000+02:00

de 1 mai 2008 am plecat initial la cheile bicazului. eram cam distrus, max murise in noaptea aia, si io nu ma puteam gandi la nimic altceva in afara de faptu ca nu puteam pricepe care o fost problema cu el, de ce nu o mai mancat vreme de o luna si ceva.
la cheile bicazului o fost cam frig si ploua, asa ca n-o fost cel mai bun moment de stat cu cortu, asa ca a doua zi ne-am luat toti catrafusele, si ne-am dus la lomas la cabana, unde, of corz, am consumat in nestire alcool si fasole. plus am facut si o plimbare intr-una din zile. nici pana azi nu mai stiu de ce nu ne-am mai dus macar pana la iezer, da chiar si asa, o fost o plimbare foarte faina.

noroc:

unde-i acoperisu?:

ana:

autoportret:

la cluj...

2009-11-22T22:05:00.000+02:00

cand am fost anu trecut o data prin primavara, am bagat o tura prin parcu central cu aparatu, pentru ca fetele nu o vrut sa bea o cafea cu mine. astea-s pozele care o ramas in urma.

chios:

generatii:

livrare:

diverse ocazii

2009-11-21T14:06:00.000+02:00

poze facute cu diferite ocazii, in weekenduri in care am facut ce-mi place cel mai mult, si anume sa umblu pe dealuri.

bucatarie de animale:

ranch:

gabinho:

rastolita:

ii iarna sus:

de pe stanca:

alta fata a toamnei:

ultima poza pe care i-am facut-o lui max:

criza:

independence day:

calimani - retitis

2009-11-19T18:22:00.001+02:00

in primu meu concediu pe care l-am avut vreodata, n-am facut nimic! am crezut ca innebunesc, ca bat doua capre din curte si dau un cap in gura la un porumbel. da n-am facut asta, am cladit in schimb o casa pt pasarici si am avut o gramada de tentative de a merge oriunde, in special pe 12 apostoli, da nu am avut cu cine. si in fix ultimu weekend inainte de a merge la lucru, o aparut ocazia sa ma duc pt prima oara pe retitis, asa ca am profitat de ea. si, inarmat cu niste sticle, am mers pana la poiana puturosu, unde am servit un numar de pahare plus niste ciuperci prajite in muuuuuult prea mult ulei, fapt care o dus la fabricarea unei pizze de tip regurgitata dimineata, da tot nu m-am lasat invins.
asa ca dimineata pe la ora 9 am luat-o la picior, cu intentia de a merge pe traseu marcat cu triunghi albastru, pe lomasita, pana la retitis, si sa cobor in jos luceafar bland pe drumu forestier si implicit pe la iezer. in primu rand, nu am vazut cascada lomasita, pierzand astfel cam o ora buna cautand-o si injurand, ca mie imi place sa injur. pe urma, am pierdut si marcaju, deci inca o ora, pluuus ca la vremea respectiva ma deplasam mult mai greu decat acum, asa ca am ajuns in jur de ora 5 pe retitis, unde am facut rapid cateva poze la cariera de sulf, am coborat la iezer, unde am constat ca am uitat sa iau paine si am mancat niste salam cu cutitu si ceva napolitane cu ciocolata. cu toata graba, tot noaptea am ajuns la cabana inapoi. mi-aduc aminte ca ziceam seara pe drum ca nici daca mi-ar da cineva un milion de euro nu as mai urca pe traseu ala, da a doua zi, odihnit, si fara nici o obligatie, am mers iar la cautat cascada, pe care tot nu am gasit-o, din cauze de calauza aiurita. da asta-i alta poveste.

2009-11-19T18:22:00.000+02:00

sacre bleu, cum ar zice shakespeare. mai bag un rand de poze facute cu diverse ocazii fara nici o legatura intre ele.

max

rastolita de sus

furtuna

casa de hobit?

verde vs albastru

vechi+nou

vladeasa

2009-11-13T17:34:00.000+02:00

prima oara am fost la vladeasa in 2007 daca bine imi aduc aminte, aveam un nikon d50 pe atunci proaspat cumparat si inca nu prea stiam sa umblu cu el. adica stiam sa umblu in sensu de a pasi cu el, da nici aia foarte bine, dovada ca la prima incercare de poza de grup, aparatu s-o rasturnat din cauza ca s-o izbit oglinda de aparat. nu o patit nici o avarie serioasa, da m-am speriat un pic. nu am lasat sa se vada, pt ca atunci ar fi ras fetele de mine.
am ajuns acolo intr-o vineri dupa-masa, am servit un numar fix de pahare, si a doua zi am urcat pana la cabana vladeasa, dupa care am mers pana la pietrele albe, numa cu gagici, asa ca din punctu asta de vedere, o fost unu din cele mai faine trasee, pt ca o fost plin de dragoste!

casa unde am stat:

zambila tip brandusa:

o hinta maaaaare:

salon de coafura:

izvor:

cascada:

pietrele albe:

in memoriam, in urma unui accident aviatic, unde unul din pasageri s-o tarat pana la cabana vladeasa ca sa ceara ajutor:

satul rogojel in asfintit:

fetele dupa ce o iesit de la salon:

rogojel pe verticala:

colibita

2009-11-12T14:50:00.000+02:00

un weekend la colibita, care o rezultat cu doua seri de baut alcool si nervi din cauza de multi tarani, plus doua poze la ceas de seara.

urmatoarele doo poze is de la rastolita, din juru lui cabana 3 brazi

calimani

2009-11-09T12:34:00.001+02:00

reghin si imprejurimi

2009-11-06T17:15:00.000+02:00

scaunul domnului 2007

2009-11-06T08:38:00.000+02:00

lacul zetea, 2007

2009-11-04T15:50:00.001+02:00

no title

2009-11-04T15:20:00.000+02:00

buna! is tot io, petrea. si asta o sa fie blogu unde pun poze de tip pictures, pe care o sa incerc sa le bag in ordine cronologica. nu m-am gandit niciodata sa-mi fac un blog cu poze, cu toate ca mi-o placut mai de dinainte fotografia decat sa fac de mancare, da am ascultat de unas chicas caliente si am dat curs. deci cam asta ar fi