Am mers pana in Craiva cu masina, si de acolo ne-am urcat pe biciclete si-am urcat catre piatra Craivii, pe care am ocolit-o prin stanga si ne-am dus cam pe unde ni se parea noua c-ar fi firesc sa mergem.
Bineinteles ca nu am putut sa mergem normal si fara vreo patanie, asa ca pe intoarcere, desi ne planuisem sa urmam un drum pe care l-am vazut pe harta, am coborat in vale pe ceva ce parea a fi varianta cea mai sigura insa deloc spectaculoasa. Dar, cu toate astea, am dat de un drum extrem de spart si rupt, cu curgeri de teren si impotmoliri cum n-am mai vazut niciodata. Chiar si-asa, o fost o tura care mi-o placut tare mult, si de care m-am bucurat din plin, chiar daca am avut parte de o aventura tipic Blaga. Dar si de o vreme perfecta de poze, tot tipic Blaga. Insa alta Blaga :)
Tura ar fi cam asa
Iar pozele, cele de mai jos
