Un pic de toamna pe bicicleta

     Am iesit acum 2 weekenduri la o tura cu bicicleta prin Apuseni, alaturi de Adi. Mi-era dor sa ies cu Adi la o tura, n-am mai fost de ceva vreme doar noi doi, si m-am bucurat ca am reusit. Imi planuisem sa mergem impreuna in Rodnei inainte cu vreo 3 saptamani, da n-am mai reusit sa ajungem, asa ca o fost la fix iesirea asta.
     Am mers pana in Craiva cu masina, si de acolo ne-am urcat pe biciclete si-am urcat catre piatra Craivii, pe care am ocolit-o prin stanga si ne-am dus cam pe unde ni se parea noua c-ar fi firesc sa mergem.
     Bineinteles ca nu am putut sa mergem normal si fara vreo patanie, asa ca pe intoarcere, desi ne planuisem sa urmam un drum pe care l-am vazut pe harta, am coborat in vale pe ceva ce parea a fi varianta cea mai sigura insa deloc spectaculoasa. Dar, cu toate astea, am dat de un drum extrem de spart si rupt, cu curgeri de teren si impotmoliri cum n-am mai vazut niciodata. Chiar si-asa, o fost o tura care mi-o placut tare mult, si de care m-am bucurat din plin, chiar daca am avut parte de o aventura tipic Blaga. Dar si de o vreme perfecta de poze, tot tipic Blaga. Insa alta Blaga :)

     Tura ar fi cam asa


     Iar pozele, cele de mai jos

 

Iar in Rodnei

     Nu prea cred ca am prea multe cuvinte de scris, dupa 2 ani in care nu am facut asta, si mai ales dupa 2 ani in care nu am fost aproape niciunde. Si nu am fost niciunde pentru ca o foarte lunga perioada, toate locurile unde am fost si aproape turele pe care le-am facut, le-am facut cu Andreea. Iar in astia 2 ani nu am mai fost cu Andreea. Si nu ma refer in ture, ci in general. 

     Asa ca mi-am luat inima-n dinti si-am plecat doar eu cu Becks in Rodnei, unul din locurile mele preferate, de care ma leaga cele mai faine amintiri si ture, fiind si locul unde am mers de cele mai multe ori impreuna, ba mai exact si ultimul loc si ultima tura impreuna tot acolo fiind, acum 2 ani si-un pic. 

     O fost...cel putin interesant, sa zic asa. Dar aici pun poze, nu scriu despre cum ma simt, asa ca am urmat tiparul al atator alte ture: trezit cu noaptea-n cap sa prind rasaritul in creasta, apoi plimbat prin creasta fara un scop precis, doar incercand sa ma bucur, atat cat puteam, de munte. Pozele, aici mai jos. :)

Bujori de munte in nordul carpatilor orientali

     Sau in alte cuvinte, am urcat iar in Rodnei sa vedem daca is infloriti rhododendronii. Si erau. Nu ca in alti ani, da erau. Am mers de vineri seara, pentru ca sa evitam caldura infernala care era cel putin in Cluj, asa ca pe la 22:30 eram la manastire deja, si dupa alte 10 minute de aranjat rucsascu, am luat-o la pas spre cabana meteo, unde-am ajuns in jur de 1.
     O fost fain ca era asa racoare, si ma bucur ca am ales sa mergem la ora aia. Asa ca am stat la un vin si pe urma somn, iar a doua zi am urcat pe Piatra Alba, am coborat pana la taurile Buhaescu dupa care am urcat pe Pietrosu, planuind sa stau pana la apus. Dar, incet incet din toate partile o inceput sa se formeze nori, asa ca dintr-o data nu s-o mai vazut nimic, iar cand am auzit ca tuna tot mai aproape, am coborat fain frumos si repede spre cabana. Si cam asta o fost tot, iar pozele ce le-am facut is aici mai jos.