calimani - retitis

in primu meu concediu pe care l-am avut vreodata, n-am facut nimic! am crezut ca innebunesc, ca bat doua capre din curte si dau un cap in gura la un porumbel. da n-am facut asta, am cladit in schimb o casa pt pasarici si am avut o gramada de tentative de a merge oriunde, in special pe 12 apostoli, da nu am avut cu cine. si in fix ultimu weekend inainte de a merge la lucru, o aparut ocazia sa ma duc pt prima oara pe retitis, asa ca am profitat de ea. si, inarmat cu niste sticle, am mers pana la poiana puturosu, unde am servit un numar de pahare plus niste ciuperci prajite in muuuuuult prea mult ulei, fapt care o dus la fabricarea unei pizze de tip regurgitata dimineata, da tot nu m-am lasat invins.
asa ca dimineata pe la ora 9 am luat-o la picior, cu intentia de a merge pe traseu marcat cu triunghi albastru, pe lomasita, pana la retitis, si sa cobor in jos luceafar bland pe drumu forestier si implicit pe la iezer. in primu rand, nu am vazut cascada lomasita, pierzand astfel cam o ora buna cautand-o si injurand, ca mie imi place sa injur. pe urma, am pierdut si marcaju, deci inca o ora, pluuus ca la vremea respectiva ma deplasam mult mai greu decat acum, asa ca am ajuns in jur de ora 5 pe retitis, unde am facut rapid cateva poze la cariera de sulf, am coborat la iezer, unde am constat ca am uitat sa iau paine si am mancat niste salam cu cutitu si ceva napolitane cu ciocolata. cu toata graba, tot noaptea am ajuns la cabana inapoi. mi-aduc aminte ca ziceam seara pe drum ca nici daca mi-ar da cineva un milion de euro nu as mai urca pe traseu ala, da a doua zi, odihnit, si fara nici o obligatie, am mers iar la cautat cascada, pe care tot nu am gasit-o, din cauze de calauza aiurita. da asta-i alta poveste.