MPC - 6 octombrie

Sambata la 9 fara 10 eram la start. Aveam emotii mari...

Am fost la Maraton Piatra Craiului. Ii prima data cand am fost. De fapt, anu asta ii prima oara cand am participat vreodata la o competitie de genu asta. Am mai fost in primavara la EcoMarathon si in vara la Marathon 7500.
Dar sa explic. Am descoperit alpinet.org prin octombrie/noiembrie 2006. Inca se gaseau multe stiri despre maraton Piatra Craiului. Nu stiam deloc ce-i ala, nici nu aveam vreo treaba cu asta. Dar stiu ca am fost impresionat cand am citit despre niste oameni care au fugit pe munte. Mi se parea ceva fantastic, niste oameni care merg pe un munte sa...fuga. Nu sa faca o tura, nu sa faca poze, ci sa fuga. N-am priceput prea bine de ce, dar nici nu m-am mai intrebat. Si am lasat-o asa.
Io am fost gras. Foarte gras, si oamenii cu care ma cunosc de mult timp pot confirma asta. Am fost asa pana la 25 de ani, cand intr-un 1 martie am urcat cele 2 etaje pana acasa, si m-am surprins gafaind ingrozitor. Si m-am gandit ca poate n-ar fi rau sa slabesc, daca vreau sa prind 30 de ani. Asa ca am inceput sa alerg, pe dig, la Reghin. In prima zi cred ca am fugit cam 7 minute, cam 1.2km, si aproape am picat. Da eram multumit ca am putut. Si tot asa, de 2/3 ori pe saptamana. Am slabit pana in vara in jur de 10 kg. Si pe urma m-am oprit. Nu stiam de ce nu mai slabesc. Imi dau seama acuma ca era imposibil sa mai slabesc cand aproape in fiecare seara bagam 3-4 beri, plus pizza, cefe de porci morti, si alte lucruri asemanatoare. Apoi, am primit o carte. Din care am invatat cum sa mananc, ce sa evit, si ca ar fi bine sa fac miscare minim 20 de minute fara intrerupere.
Asa ca, am inceput sa alerg minim 20 de minute. Si apoi, minim 30 de minute. Si m-am multumit cu asta. La finele anului slabisem deja 30 de kg. Un lucru foarte bun. Asa ca am continuat sa fac asta, in acelasi ritm. Adica de 2/3 ori pe saptamana, minim 30 de minute. Anu asta, pe la inceput, Cipri m-o intrebat daca n-as vrea sa particip la cros la Moeciu, daca tot ma duc atata la fugit? Nu conteaza cine-i Cipri. Am acceptat, si-am mers. Si mi-o placut mult de tot. Si-am zis ca mai vreau.
Asa ca in iulie am fost la 7500. Tura scurta. Acolo o fost greu, si io am gresit. Pentru ca mi-am zis ca oare de ce m-as duce cu adidasii care-mi erau putin rupti? Asa ca m-am dus in bocanci. Cea mai mare prostie. Dupa 3 ore nu mai stiam daca picioarele is ale mele, sau le-am cerut imprumut de la cineva. Asa ca, n-am mai fugit, dar am mers mars fortat. L-am terminat, si m-am bucurat.
Dar parca MPC era altceva. Asa ca m-am gandit ca vreau sa ma antrenez. Si-am facut asta. 16 saptamani, am fugit numai pe plat. Stiu, n-o fost bine, da orisicat. Trezit dimineata la 5, si pe malu Somesului, io si cainele. In serii de cate 8km, 12km, 18km si asa mai departe. Am mai tras chiulu cateva sambete, din cauza de delegatie, sau plecat pe munte sau mai stiu io ce. Pe masura ce s-o micsorat ziua parca tot mai greu era sa ma duc, da tot m-am dus. Macar nu ii nimeni la ora aia, pot lasa cainele liber...
Sambata la 9 fara 10 eram la start. Aveam emotii mari... Nu stiu de ce, parca era un prag psihologic. Poate de-aia ca in urma cu 6 ani nici nu visam sa alerg in viata mea mai mult de 1 km. Sau sa slabesc. Nu stiu exact de ce, pur si simplu ma bucuram ca is acolo. La 9:15 am pornit. Stiam si stiu in continuare clar ca nu am cum sa concurez cu cei buni. Mai ales ca is si fumator. Si nici nu alerg de cati ani alearga ei. Da Doamne sa scot sub 8 ore. Daca nu, sa pot sa-l termin. Am alergat pe langa Cipri pana cand o inceput urcarea. Acolo am mai slabit ritmu putin, si i-am facut semn sa continue. Am mai incercat sa alerg, si cand ma durea splina ma opream. Am fost depasit si am depasit. Am intrebat pe cei care-i vedeam ca stau jos daca is ok. Am fost intrebat si eu cand am stat jos daca-s ok. Am cazut pe grohotis, m-am lovit la picior, am baut prea multa apa, m-o durut burta, m-am enervat cand m-o depasit fete, imi venea sa-i zic numa de sfinti lui refugiu Diana, cand simteam ca nu mai pot, imi venea sa le pup picioarele la fetele care mi-o dat supa calda la Plaiu Foii, imi venea sa ma agat de toti cei care ma depaseau si as fi vrut sa pot sa-i trag dupa mine pe cei pe care-i lasam in urma.
Si intr-un final, Zarnesti. Am accelerat cat am putut, am vazut oameni care incepeau sa urle, sa strige, nu-i vedeam prea bine, imi tremurau ochii in cap de la pasi, pe urma am auzit "inca o suta de metriiiiiiiiiiiiii", o curba la dreapta, finishu, o gramada de oameni care urlau, cu aparate, cu priviri, cu zambete. Sa-mi bag pula, imi vine sa plang. Nu pricep de ce, da is atata de bucuros! Am trecut, m-am oprit, Marius Vintila imi da un pahar de apa, si bea si el unu, si zambeste, altii striga bravo, si io-s emotionat de parca tocmai am aflat sensul vietii. Mi-am tras doo palme pe interior, sa ma imbarbatez, si-am trecut pe margine, sa strig si eu la cei de dupa mine.
L-am terminat in 8 ore si un pic. Bine ca am reusit sa-l termin. Stiam din start ca n-am cum sa fiu printre primii. Da ma bucur ca am fost printre toti.
Acum, cand scriu, am febra si ma cam dor picioarele, iar cand vine vorba de coborat trepte, ma uit cu ura la ele. Anu asta fac 30 de ani. I-am prins! :)

Piatra Craiului

Dupa 4 weekenduri in care am suferit ca un caine din cauza de vreme rea si ca n-am putut nicicum sa ma duc in Piatra Craiului, weekendu ce-o trecut s-o anuntat cu vreme brici si numa buna de mers oriunde. Chit ca era tentant si-un Rodnei, pana la urma am ramas la varianta cu Piatra Craiului, pentru ca asa cum am zis, am tot asteptat muult de tot vreme buna, si in fiecare joi eram pachet de nervi si injuraturi din cauza asta.
Asa ca, ne-am inteles cu Adi sa purcedem in consecinta. Si daca el tot o avut ceva treaba pe la Cluj, fain frumos pe la 4 jumate vineri dupa-amiaza, ne-am pornit spre Zarnesti. Am avut si un stopist cu noi, ca suntem suflete mari si ni-i s-o facut mila, plus ca nu era nici o fata la stop.
Cum am iesit din Acatari am stat o ora buna in coloana, ca se produsese ceva accident mai in fata, da in afara de asta, n-am avut nici un incident pe drum.
Am ajuns fain frumos in juru orei 12 noaptea la Plaiu Foii, unde era inchis si, evident, nu ne-am gandit sa ne anuntam ca ajungem mai tarziu. Am dat telefon, am cautat paznicu, ne-o speriat bine de tot cainii (din cauza ca dupa ce ne-o lasat sa-i mangaiem si credeam ca ne-am imprietenit, s-o apucat de latrat dintr-o data la noi de parca eram niste interlopi), da pana la urma am rezolvat de cazare (70 de lei camera cu 2 paturi). Am mancat asa, din punga, pe marginea patului, si ne-am bagat la somn, ca era deja tarziu.
Dimineata la 7 ne-am trezit, mai tarziu decat planuit, si iar surpriza, ca nu era deschis sa bem si noi o cafea ca tot omu si sa pot io sa-mi fumez cele doua tigari regulamentare. Da n-o fost sa fie, asa ca ne-am luat micu dejun, ne-am echipat, si am luat-o la picior pe la 9 fara un sfert.
Planu de mers o fost sa mergem pe La Lanturi, marcat cu dunga rosie pana in Saua Grindului, de-acolo catre Vf. Ascutit pe punct rosu, sa dormim acolo peste noapte si duminica sa coboram in Plaiu Foii fie pe la Diana fie pe la Cioranga Mare.
Ne-am oprit cam pe unde incepea urcusu prin padure sa ne luam apa, ca stiam ca sus nu mai gasim nimic nicaieri, dupa ce am pierdut vreo 20 de minute cautand un pet din cauza ca io mi-am uitat sticla in masina.



Cand am ajuns la Zaplaz ne-am intalnit cu un bruntzi care m-o lasat sa-l mangai cat am avut io chef, si pe care l-am lasat in urma poate din cauza ca n-o mai avut chef sa vina cu noi. Acolo o si inceput partea din traseu in care is lanturile. La un moment dat am dat de zapada, ne-am pus parazapezile, si i-am dat mai departe la picior.


Am ajuns in Saua Grindului pe la 2, si ne-am pus sa mancam o bucata de slanina cu ceapa si niste batoane de susan, plus am facut ceva poze. Pe la 3 ne-am ridicat, si am pornit mai departe pe punct rosu catre Vf. Ascutit. Ce-i drept, nu m-am asteptat sa fie asa traseul, din toate pozele care le-am vazut nu mi-am dat nicicum seama ca nu-i ca in alte parti, adica doar poteca si mers frumos pe creasta, ci sunt portiuni expuse si hornuri de urcat si coborat. Indicatoru o zis ca ar fi cam 2 ore-2 ore jumate pana la refugiu, da noi am facut 3 ore jumate, din cauze mai de o poza, mai un oprit si privit, plus o usoara neincredere din partea mea in bocancii ce-i aveam in picioare care imi lasau constant impresia ca o sa-mi alunece picioru. Da n-o fost cazu de asa ceva, si pe la 6 jumate am ajuns la refugiu.









Acolo am gasit deja 4 baieti, plus noi 2 ne-am gandit ca o sa incapem la fix. Nici nu am apucat sa ne schimbam bine, ca o mai aparut inca 4 oameni si la putin timp, inca 4. Am mancat, am impartit o visinata si o tuica cu baietii, am mai povestit un pic, si f, dar f devreme ne-am pus la somn, ca eram si obositi si infrigurati. Pentru ca ne-am pus sa dormim unu cu capu la picioarele celuilalt, am incaput totusi 10 oameni cumva, dintre care un baiat (din Arges cred) o dormit pe jos. Ma rog, din partea mea, dormit prea putin zis, ca m-am trezit cam o data pe ora si priveam la ceas avand impresia ca deja-i aproape dimineata si voiam sa ies la pozat. Cum mai mult tot numa in aceeasi pozitie am stat pe la 5:15 dimineata (dupa ora noua, ca se schimbase ceasu in noaptea aia) n-am mai avut rabdare, si-am iesit afara. Incepea deja sa se crape de ziua, asa ca mi-am luat trepiedu si aparatu, un pachet de biscuiti si tigarile, si-am iesit sa astept cuminte. La putin timp dupa mine o mai iesit si aproape toata lumea, asa ca am stat toti si am admirat rasaritu, impreuna cu doi caini.









Pe urma, am mancat, am baut o cafea, si am continuat drumu pe punct rosu pana la Padina Popii, de-acolo pe triunghi albastru pana la refugiu Diana si triunghi galben pana la Plaiu Foii. Nu ne-am dus pe Cioranga Mare ca nu ne-am putut da nicicum seama pe unde ar veni traseu asta, care ii nemarcat, si ne-am zis ca nu are rost sa riscam sa ne pierdem sau ceva. La coborare am mancat o ciorba de fasole buna de tot, am mai admirat putin locu de unde tocmai ne-am intors, si am luat-o la roti catre Sibiu sa-l las pe Adi si catre Reghin ca aveam chestii de rezolvat a doua zi si eram si liber.




O tura excelenta, o meritat sa astept 4 weekenduri sa fie vremea buna care o fost.