Iar in Rodnei

     Nu prea cred ca am prea multe cuvinte de scris, dupa 2 ani in care nu am facut asta, si mai ales dupa 2 ani in care nu am fost aproape niciunde. Si nu am fost niciunde pentru ca o foarte lunga perioada, toate locurile unde am fost si aproape turele pe care le-am facut, le-am facut cu Andreea. Iar in astia 2 ani nu am mai fost cu Andreea. Si nu ma refer in ture, ci in general. 

     Asa ca mi-am luat inima-n dinti si-am plecat doar eu cu Becks in Rodnei, unul din locurile mele preferate, de care ma leaga cele mai faine amintiri si ture, fiind si locul unde am mers de cele mai multe ori impreuna, ba mai exact si ultimul loc si ultima tura impreuna tot acolo fiind, acum 2 ani si-un pic. 

     O fost...cel putin interesant, sa zic asa. Dar aici pun poze, nu scriu despre cum ma simt, asa ca am urmat tiparul al atator alte ture: trezit cu noaptea-n cap sa prind rasaritul in creasta, apoi plimbat prin creasta fara un scop precis, doar incercand sa ma bucur, atat cat puteam, de munte. Pozele, aici mai jos. :)

Bujori de munte in nordul carpatilor orientali

     Sau in alte cuvinte, am urcat iar in Rodnei sa vedem daca is infloriti rhododendronii. Si erau. Nu ca in alti ani, da erau. Am mers de vineri seara, pentru ca sa evitam caldura infernala care era cel putin in Cluj, asa ca pe la 22:30 eram la manastire deja, si dupa alte 10 minute de aranjat rucsascu, am luat-o la pas spre cabana meteo, unde-am ajuns in jur de 1.
     O fost fain ca era asa racoare, si ma bucur ca am ales sa mergem la ora aia. Asa ca am stat la un vin si pe urma somn, iar a doua zi am urcat pe Piatra Alba, am coborat pana la taurile Buhaescu dupa care am urcat pe Pietrosu, planuind sa stau pana la apus. Dar, incet incet din toate partile o inceput sa se formeze nori, asa ca dintr-o data nu s-o mai vazut nimic, iar cand am auzit ca tuna tot mai aproape, am coborat fain frumos si repede spre cabana. Si cam asta o fost tot, iar pozele ce le-am facut is aici mai jos.

Rhododendron si taurile Buhaescu

Ce altceva sa faci cand nu lucrezi si rhododendronu ii inflorit, si vremea-i buna? Exact! Te duci in Rodnei.
Asa ca, duminica dimineata in timpu slujbei, am luat azimut Borsa, pe acelasi trasu ca de atatea ori, pe care l-am mai zis nu o data. Am lasat masina la manastire, am terminat de pus ultimele chestii in rucsac, si i-am dat la deal, catre statia meteo, dupa ce inainte am oprit de am cumparat niste beri si ardei iuti pentru Tiucu.
Am ajuns la meteo numa bine, cand erau pe picior de plecare oamenii care se adunasera, caci da, erau multi oameni sus, urcat cu jeepurile unii dintre ei si altii dintre ei care s-o dus cu scoala. Am mancat o tocana de miel buna, dupa care am stat si-am lejerit, si-am facut niste poze.
Pe la 10 si ceva am intins-o la somn, ca planu era, evident, trezit cu noaptea-n cap, si mers in creasta la rasarit, sperand sa nu mai dau de vantu turbat de care am dat in toamna.

La 2 fara un sfert o sunat ceasu, asa ca fara multa pierdere de timp am impachetat rapid, si-am luat-o la pas alert spre creasta. Nu-mi venea sa cred ca la 3:30 incepea incet incet sa se vada o idee de lumina, si era si firesc, din moment ce nu exista nici un fel de poluare de nicaieri. Am urcat cam in o ora si-un pic pana in creasta, si intr-adevar, vantu nu batea. Asa ca nu-am mai mers catre casuta de pe varf, ci am stat in coama si-am admirat cum dunga de lumina s-o transformat pe masura ce trecea timpul, cum culorile se schimbau o data la 5 minute, cum o aparut soarele dintr-o data, iar incet incet crestele, vaile, si totul de jur imprejur incepea sa fie pictat de lumina.

Dupa ce soarele era deja de 5 stanjeni (sau cam asa am masurat io), am mers pana pe varf, unde am luat micul dejun, intr-un final, si-am puscat un somn hotarat, ca nu mai puteam. Intr-o vreme am facut ochi, si-am luat-o la pas catre taurile Buhaescu. Nu am mai fost niciodata pe langa ele, le-am vazut mereu de deasupra, iar planul era sa ajungem la ele, sa mai stam pe acolo, dupa care sa tinem curba de nivel pana pe varful Rebra, si de acolo marcaju inapoi pe la Iezer. Asa ca am luat-o agale spre tauri, care erau in parte inca inghetate, lucru care, aparent, l-o bucurat pe Becks. Am stat si la tauri la lejerit, poze, mancat, dormit, ocazie numa buna cu care m-am ars un pic.

Am tinut curba de nivel, si am dat intr-o vale in spatele varfurilor Buhaescu foarte frumoasa, cu un parau ce-o despartea in doua, si cam peste tot unde te uitai, de rhododendron inflorit. Dar, era si foarte cald, iar panta parea tot mai grea catre varful Rebra. Asa ca am renuntat la idee, mai ales c-am dat in marcaj, asa ca am luat-o inapoi spre Iezer.

Pe Buhaescu mic am vazut ca se aduna din spate o furtuna, asa ca scurta pauza s-o terminat brusc, iar din coama Pietrosului am mai stat de-am facut cateva poze, si apoi am coborat. Cina, o bere, o visinata, cam asa o aratat seara de luni, dupa care somn. Ma bucur ca am reusit in sfarsit sa fac o poza la observatorul militar din Ucrania, l-am vazut de atatea ori pana acuma, si intr-un final am reusit sa-l si pozez, multumita unui teleobiectiv imprumutat.

Si, de final de tura, am mers pana la lac marti dimineata, doar asa, de plimbareala si 2-3 poze, dupa care am coborat la masina si, incet incet, inapoi spre Cluj.

 O tura faina, lejera, Rodneiul iar o fost frumos si cu vreme buna, si cu siguranta, prin toamna mai ales, o sa ne vedem din nou.