caz care, daca tot nu reusisem cu un weekend inainte sa urcam Bistricioru, ne-am dus fain frumos pe transalpina. Transalpina ii la ora actuala cel mai inalt drum din Romania, cu pasul Urdele aflat la 2145 de m, cu un asfalt proaspet turnat, neted, cu mici portiuni de maxim jumate de metru in care ii doar pietris, da nu stiu sa zic din ce cauza, ca nu prea ma pricep la drumuri si poduri.
se poate ajunge pe transalpina dinspre sebes, de unde ne-am dus si noi de fapt, trecant prin masivul Sureanu si pe langa lacu Oasa, ajungand in Obarsia Lotrului si tinand directia Ranca. partea de drum care ii peste sureanu nu ii asfaltata, da se lucreaza la el ce-i drept, si cu un pic de noroc, daca nu ploo, se poate merge cu o masina mica in sensu de joasa.
daca totusi nu are nimeni chef sa isi bage masina pe hartoape si sa-si sparga scutu, asa cum am facut io, atunci se poate merge pana in Petrosani, de acolo in directia Obarsia Lotrului, si cam cu 2 km inainte de a ajunge, se ia la dreapta, bineinteles, catre Ranca.
cand am ajuns sus, in prima parte a drumului, peisaju seamana usor cu cel din tibet. nu am fost niciodata in tibet, da cam asa imi imaginez io tibetu, adica usor arid, cu creste de munti in zare, si vant puternic.
am continuat drumu incet, prizand la fix asfintitu de soare si lasarea intunericului peste localitatile din vale, in timp ce la Ranca bate inca soarele.
am oprit apoi pe marginea drumului, sa admiram apusu de soare in timp ce mancam ceva pe portbagaju masinii, soare ce apunea catre munhtii Retezat si care se vedeau extraordinar de bine, ca intr-un final, sa capete totul o culoare rosie rosie, de parca eram pe marte.
dupa ce-am terminat mancat, am mers catre locu de cazare, unde am pus si noi capu pe perna si am mai stat la povesti inca muuulta vreme
No comments:
Post a Comment