Fagaras

si-asa, ca am fost in sfarsit si io in fagaras, ca de mult imi tot doream. am ajuns vineri seara la sibiu, la prietenul pe numele lui adi, cu care am stat la doo beri si o poveste, urmand ca sambata de dimineata sa ne trezim la 6 jumate, sa facem cumparaturile, si pana la Balea Cascada sa nu ne mai oprim. urma ca de-acolo sa o luam la picior catre Lacul Caltun, si sa stam la refugiu cu acelasi nume pana a doua zi, cand ne intoarcem.
lasand la o parte micile incidente de pe drum, de gen uitat portmoneu acasa, ratat intrarea la magazin sa ne luam chestii, uitat sa scoatem bani de pe card ca sa avem cu ce urca pana la balea lac, si pana si sa ne luam coarda cu noi, am ajuns in jur de 10 la balea. am asteptat cuminti si frumos(i) sa vina baietii de la refugiu, sa ne dea o coarda, timp in care am mancat ceva biscuiti fugitiv, doo guri sau mai multe guri de sana, si am facut cateva poze pictures.


dupa ce o venit baietii, am luat-o la picior catre saua doamnei, urcand un pic mai greu din cauza ca ne tot afundam in zapada. cand am ajuns sus in sa, ne-am intalnit cu un baiat de la salvamont care ne-o zis ca sa avem grija, ca s-ar putea sa se strice vremea pentru a doua zi, si sa ne fie greu sa ne intoarcem. am luat aminte, si-am zis ca daca intr-adevar ii asa, atunci nu mergem pana la capat, ca n-are rost sa ne chinuim. ne-am montat coltarii, si am traversat.

ajuns la un traverseu mai greu, am simtit ca nu prea as putea sa ii fac fata, si am preferat sa cobor in vale, si sa ma duc pe ruta normala, ca nu prea eram dispus sa mor inainte de a mai bea o bere sau a mai vedea doo buci, stiu io a cui
asa ca, dupa dupa un scurt popas de legat mai bine bocancii si coltarii, am luat-o la deal, catre vf. laitel, pe o zapada care cand picai in ea, cand era tare ca naiba de nu puteai sa-ti bagi pioletu cum trebuie.



ajunsi o data sus, am dat de-un vant absolut inuman de suportat, de multe ori fiind fortati sa mergem aplecati mult inainte ca sa nu ne impinga in spate, pentru ca sa se mai opreasca din cand in cand, si sa ne trezim ca mergem in gol inainte cate 3-4 pasi.



am continuat mersul, gandindu-ne ca s-ar putea sa nu putem trece de partea cea mai dificila, si anume de vf laitel, dupa ce am stat o perioada intinsi pe burta, tinandu-ne de piolet, din cauza vantului ff puternic. ne-am regrupat la un moment dat, si ne-am zis sa ne oprim sa mancam, si pe urma o sa luam decizia corecta. nici nu ne-am pus bine jos, ca dintr-o data, o rafala de vant mi-o luat rucsacu, si o inceput sa mi-l rostogoleasca, si dus in pl o fost, dupa a treia rostogolire vazand cum incep sa sara lucruri din el. m-am mirat si io ca nu m-am enervat din start, da ce plm mai puteam face? asa ca am inceput sa radem, am terminat de mancat, si am vrut sa mergem in cautarea rucsacului, sa mai recuperam ce putem, si zicandu-ne ca ii clar, asta o fost un semn sa nu mergem pana la caltun. adi s-o dus pana la urma dupa rucsac, recuperand numa rucsacu si sacu de dormit, iar eu am urcat dupa lucrurile lui. ne-am reintalnit in sa, si de-acolo ne-am intors la refugiu, oprindu-ne pt niste poze in saua doamnei, si coborand spre caldura si-o bere. noroc, mare noroc ca mi-o luat vantu rucsacu (cu tot cu pierderile aferente, adica o geaca si doo polare), pentru ca cam la o ora dupa ce am ajuns si s-o inserat, s-o lasat o ceata care o tinut pana a doua zi cand am plecat noi, plus o mai nins usor, si zau, zau daca stiu cum ne-am fi intors de la caltun.