Rasarit la Neagra - Stanca Soimilor

In urmatorul weekend dupa ce-am fost la eco maraton, am fost acasa cu ocazia zilei de nastere a lui maica-mea. Am probat o tura de alergat sambata, sa vad cum merge, pana pe stanca de la Rastolita. Ceea ce o mers bine.
Duminica dimineata m-am trezit pe la 5, si-am zis sa ma duc mai sus, spre Toplita, sa fac niste poze. Cum am iesit din sat, am dat de-o ceata destul de densa, si-am sperat ca sa dureze un pic pana se ridica, sa pot face niste poze. Am ajuns la Neagra, unde am parcat masina si-am urcat rapid pe Stanca Soimilor de acolo. Cand am ajuns sus.... foarte impresionat am fost! Pentru ca diferenta de nivel ii totusi relativ mica, dar cu toate astea m-o lovit o imagine foarte frumoasa, cu ceata sub mine si-un cer perfect senin.

Am urmarit cum ceata se tot baga printre brazi si urca pe dealuri si catre mine, facand de vreo cateva ori sa nu mai vad nimic in juru meu.

Cand s-o incalzit un pic, soarele o inceput sa bata in ceata.

Tot pozand inspre soare, nu prea m-am uitat inapoi. Mi-am dat seama de asta la un moment dat, si cand m-am intors, am observat un fenomen de care doar citisem, insa niciodata nu-l vazusem cu ochii mei: un spectru Broken. Am fost foarte bucuros, si-mi placea ca, cum imi miscam mainile, asa se intampla si cu curcubeul format pe ceata.

Ceata care o mai urcat, pe alocuri, pana cand intr-un final s-o retras, lasand lumina sa patrunda peste Neagra. Si atunci am plecat si eu.

Cam asta o fost experienta mea cu rasaritul asta absolut minunat de la Neagra, vreme de vreo 2 ore. Racoroase putin, dar meritate.