Rimetea - 1 mai

 De 1 mai...am lucrat! Ca de-aia ii zi de muncitori. Pe urma insa, urmatoarele doo zile nu le-am mai lucrat, asa ca am fost la Rimetea. Unde mai fusesem cu un weekend inainte la catarat. Nu-i ca si cum nu am mai fost, da imi place tare mult satu asta, de fiecare data merg cu placere.
Nu am facut cine stie ce, am stat doar de joi de pe la amiaza, pana vineri seara. Am baut ceva beri, am fugarit cainele, si-am urcat un pic la locu de decolare al parapantistilor, ca doar si io ma aflam cu niste prieteni manati de acelasi hobby. Si cam asta ar fi. :)

I love Reghin - Semimaraton

Duminica care-o trecut am fost la I love Reghin Semimaraton. Ce inseamna asta, cred ca se poate vedea mai bine aici.
Din cauza ca mi-am bulit genunchiu cam cu o saptamana inainte, am facut pauza de alergat pana duminica, pentru ca nu am vrut sa ma retrag sau ceva. Asa ca mi-am luat o pereche de papuci de alergat pe beton, si mi-am propus sa fac maxim 1:45:00, dar, din pacate, pe la kilometrul 16 genunchiu o hotarat sa nu mai tina cu mine, asa ca, la final, am cumulat 1:58:09. Ceea ce tot ii bine.
Traseul o fost de la Reghin la Castelul Bornemisza din Gurghiu si inapoi in Reghin. Mi-o placut de niste baieti tineri de tot, care in momentul cand m-am oprit sa-mi masez genunchiu, m-o depasit zicandu-mi "haideti nenea, ca puteti, nu va lasati". Nenea!! La naiba!
Si, din pacate, inca o data am putut vedea cum oamenii de la tara, taranii cum ne place noua cu atata patos sa-i numim, au parut sa aprecieze toata miscarea, au aplaudat, i-au sustinut pe copii, i-au incurajat, si de indata ce am intrat in Reghin, de la primul bar doua cefe late si burti inalte,  cu berile in fata, nu s-au putut abtine de la un "unde fugiti asa ma pulelor?? hahahahaha". Eh, incet, cu timpul, ne-om educa.
Asa ca, per total, foarte frumos! Mai ales ca nu o fost musai un concurs de alergat! Felicitari organizatorilor si...astept la anu.

Poze si poze

Varful Serbota - Muntii Fagaras

Iata ca, dupa multe weekenduri de asteptat un semn de vreme buna, si sincronizare cu alti oameni, am reusit sa mergem in weekend in Fagaras. Demult voiam sa mai dau o tura de iarna, asa ca, dupa studiat prognoze, discutat, tratat, luat liber si asa mai departe, sambata seara am pornit spre Adi.
Am refacut rucsacu cu strictu necesar, sau ceva de genul, am baut un pahar de vin, am mancat vreo 16 briose, dupa care ne-am pus la somn, urmand ca duminica de dimineata sa pornim spre Porumbacu de Sus si cabana Negoiu, Varful Serbota si pe urma pana la refugiul Scara, urmand ca luni sa coboram fie pe acelasi traseu, fie pe la Bircaciu.

Zis si facut, asa ca duminica dimineata la ora 9 doi tineri din provincie inarmati cu voie buna au luat-o la picior pe traseul mai sus descris. Din pacate, nu am putut ajunge foarte sus cu masina, din cauza unor urme adanci in noroi, asa ca, am facut cam 4 ore pana la cabana Negoiu. Drumul forestier ii destul de plictisitor, chiar daca pe alocuri mai poti vedea cate un pic din impresionantul Fagaras. Asta, plus ca ultima lui portiune, si anume urcatul pana la cabana rupe picioare, mai ales daca rucsacu ii greu. Si al meu era.
Asa ca, ajunsi la Negoiu, am bagat ceva de mancare, am facut cateva poze, si in juru orei 2 am pornit spre varf.

Vremea era excelenta, chiar cald cand te batea soarele, insa din pacate, pe masura ce inaintam noi, zapada era tot mai moale, si ne afundam (eu cel putin) din ce in ce mai tare. Chiar daca marcajul anunta ca in 2:30 - 3:00 ore esti sus, noi dupa aproape 5 eram sub varf inca. Si, bineinteles, lucru asezonat cu faptul ca m-o ros rau de tot bocancul drept la calcai, facand confortul din ce in ce mai placut.
Asa ca, dupa ce si ultima raza de soare s-o ascuns dupa muchie, am urlat la Adi care era mai in fata daca are rost sa mai continuam. Mi-o raspuns ca el s-ar duce, da nu-i musai. M-am gandit rapid ca nu cred ca as face fata cum ar trebui la inca cel putin 3 ore, cu durerea la picior, cu rucsacu mult prea greu, plus cu mersul la frontala pe creasta, asa ca am zis ca mai bine sa ne intoarcem la cabana Negoiu, decat sa facem vreo magarie cum am mai facut impreuna.
Am scos aparatul, si-am facut cateva poze, dupa care am coborat spre cabana, aproximativ 2 ore, pe de-o parte pentru ca nu vedeam foarte bine doar la lumina frontalei, pe de alta parte pentru ca incepea tot mai rau sa ma doara picioru.

 

Ajunsi la cabana, am realizat ca impreuna insumam majestuoasa suma de 20 de lei roni, asa ca am purces inspre a-l convinge de domnu sa ne primeasca, urmand ca Adi sa se intalneasca cu el ulterior, sa-i plateasca pentru cazarea noastra. Omu o fost de-acord, insa acolo in sala de mese se mai afla un domn, turist ca si noi, care ne-o facut propunerea ca sa ne plateasca el cazarea pentru noaptea respectiva, din dorinta de a face o fapta buna si de a-si cinsti doi prieteni dragi lui care murisera in urma cu cativa ani buni in Bucegi. Asa ca, i-am multumit si am acceptat.
Ne-am dus in camera, am mancat, am baut o visinata, ne-am incalzit, si cu toate ca am dorit foarte mult sa fac o tura de poze de noapte, cerul innorat nu m-o ajutat. Asa ca, am bagat somn.
Luni dimineata la 5 m-am trezit, insa tot innorat era, asa ca n-am iesit la nici o poza, si din pacate, norii s-o mentinut pe creasta pana cand am plecat noi de la cabana, cam pe la ora 11, asa. M-am bucurat ca n-o trebuit sa parcurgem tot drumu de intoarcere din creasta pe vremea aia, si-n plus o fost o tura frumoasa.
Ne-am mai oprit pe traseu sa facem poze la ceva mici cascade, plus la niste branduse pe marginea drumului.

Bineinteles, la drumul principal nu m-am putut abtine sa nu fac niste poze asa, din usa masinii, ca turistu de weekend, da adevaru ii ca, chiar se vedea frumos.

Asa ca, una peste alta, m-as fi bucurat daca ne-am fi gandit sa lasam bagajele la cabana si sa urcam fara ele pe Serbota, insa n-am facut-o. Dar, de tras invataminte pe alta data, ca nu merge cu rucsac greu. In plus, domnule din Brasov care ne-ai ajutat cu cazarea, iti multumim pentru gestul frumos, si fie ca prietenii tai sa se odihneasca in pace.