Ineu cu iz de Suhard

Cu toate ca am avut in vara o tentativa nereusita de Rodnei, am reusit sa ma intorc weekendul care tocmai o trecut. Data trecuta fix cand am ajuns la Lala Mica, cat ca am pus cortu si o inceput o furtuna agresoare care m-o tinut in cort vreme de vreo 2 ore si ceva, timp in care am mangaiat cainele care tremura ingrozitor din cauza de frica de tunete. Care, ce-i drept, m-o cam speriat si pe mine ca dadeau foarte aproape.
La un moment dat s-o mai ostoit, asa ca am adunat rapid si-am hotarat ca n-are rost sa stau, asa ca plecat am fost.
De data asta insa, vremea se anunta cel putin stabila, cu soare si niste nori, si frig. Am zis ca n-are rost cortu, mai ales ca exista cabane in Pasul Rotunda. Am incercat la Cabana Croitor, da nu aveau loc, asa ca am stat la cabana Pasul Rotunda, 90 de lei pe camera, caldura buna plus posibilitate de dus. Lux!
Am plecat sambata dimineata pe la vreo 5 jumate, si-am prins un cvasi-rasarit pe drum, din cauza de ceata care parea a fi din ce in ce mai densa.

Dupa ce-am trecut insa de Beclean spre Nasaud s-o deschis de tot vremea, si-am mers pana in Sant si Valea Mare intr-un peisaj absolut fantastic, mai ales acuma ca-i toamna in toi. Din Valea Mare am urcat pe drumu forestier pana la cabana, si de-acolo la pas pe marcaj banda rosie. Traseul nu-i foarte greu, are vreo 11 km, urca vreo 1000 de m diferenta pozitiva de nivel, si merge mult pe drum care de altfel ii practicabil de masini. La un moment dat urca prin jnepenis si da in punct rosu, ducand la Lala Mare, mai sus la Lala Mica si si mai sus la Ineu.
Asa ca pe el am mers, chiar daca de la un moment dat s-o facut vremea destul de inchisa, si parca incepea sa fie tot mai racoare

La Lala Mica am mancat din traista niste branza cu rosii, si cum incepea deja sa fie destul de racoare, am luat-o la pas spre Ineu.
N-am respectat traseul, chiar nu-i greu de ajuns, cu toate ca erau niste rangeri ce-i urlat ca nu ii bine si sa-mi tin cainele aproape ca sunt marmote. Am vazut la coborare ca reparau un refugiu de sub varful Ineu, ceea ce-i bine.
Am stat pe Ineu o vreme, chit ca era frig si ceata, dar din cand in cand se mai deschidea putin lasand lumina sa creeze un spectacol tare tare frumos pe crestele din jur. Cu toate astea, incepea deja sa fie tarziu si parca tot mai frig cum stateam locului, asa ca am facut cale intoarsa la cabana, unde-am bagat de cina si pe urma somn.

Urmatoarea zi se anunta mai cu senin, asa ca am urcat foarte putin inspre Suhard, doar asa...sa vedem cum se vede. Se vede frumos.
Am coborat la masina, si-am mers acasa, si-asa o trecut un weekend foarte foarte frumos

Parang

In timpul cat o trecut de la Mont Blanc, nu s-o intamplat prea multe. Am avut o tentativa esuata de Rodnei, in care ploaia si furtuna ce-o pornit fix dupa ce-am ajuns m-o alungat inapoi acas.
Pe urma, am avut oaresce zile libere, de care am profitat pe la cabana.
Dupa aia in august am fost la 2X2 Race in Fagaras, 46 de km, cu 4000+ m diferenta pozitiva de nivel, impreuna cu Cipri cu care am facut echipa, plus Dani si Tibi cu care am mers in paralel, si Silviu cu Laura care ne-o luat-o bine in fata, dar ce mai conteaza asta? O cursa grea dar tare faina, pe care am reusit s-o terminam in timp util, ca si-asa nu am vrut sa luam vreun loc pe podium. Cu multumiri speciale Adi si Liviu pentru sandwich-urile pe care le-am primit la intoarcerea de pe Negoiu, cred c-o fost printre cele mai bune mancaruri mancate de mine.

Pe urma am stat la Rastolita o saptamana, unde-o fost tare bine, lejer, numa cu animale, cateva ture de alergat plus un dus-intors pana la Toplita cu bicicleta alaturi de Puiu, care iar o fost bine.

Si, ajungem si la Parang, o tura de 3 zile foarte frumoasa si care mi-o picat nemaipomenit de bine, din cauza ca o fost si frumos chiar daca frig, ca o fost gol muntele si n-am vazut pe nimeni si pentru ca Parangu ii un munte frumos, drept sa zic.
Am mai fost acum 3 ani, insa am urcat din Petrosani atunci. Vremea n-o fost ok insa, am prins ceata si chiar si ninsoare. Acuma insa, am pornit joi dimineata spre Transalpina unde-am lasat masina cu o oarescare strangere de inima. Am mers pe traseul marcat cu dunga rosie care se vede din drum si pe care scrie Lacul Calcescu si Parangul Mare. Marcajul asta duce de fapt pe varful Parangul mare. Ca sa ajungi in caldarea Calcescu si implicit la lacurile din caldare, se merge pe marcajul de triunghi rosu care apare la un moment dat in creasta. Coboratu ii un pic agresor in sensu ca ii un pic de grohotis, da cu atentie se ajunge lejer jos la cele doo lacuri pe numele lor Vidal si ala mai mic Pencu.
Mai jos era Calcescu, da cam batea vantu, si parea sa fie mai ok aici sus. Am gasit niste jnepenis taiat anterior ce cineva, care era si cam uscat, si-o fost numa bun de facut un foc de incalzire.
A doua zi, trezitu de dimineata pentru poze o venit si cu niste gheata pe cort. Asa ca am luat mai multe straturi, si-am purces inspre facutu de poze. Pe la 9 jumate o ajuns si soarele in caldare, asa ca am luat micu dejun, am mai dormit un pic, dupa care am urcat in creasta si-am mers vreme de 3-4 ore pana pe varful Piatra Taiata. Un traseu ca o plimbare, frumos, cu vreme buna si peisaj fain.
Am coborat din coama pe langa Zanoaga Mare si inapoi la Calcescu.

A treia zi de dimineata o fost la fel cu gheata, mic dejun, poze, si coborat la masina. Am cautat ceva locuri de campare pe langa drum, ca se apropia deja seara, si nu am gasit mare lucru, asa ca in Ohaba de sub Piatra am facut o stanga strategica spre Nucsoara si Salasu de Jos. Pe marginea drumului am vazut un semn catre Fanatele cu Narcise, unde am gasit un loc minunat de intins cort si dormit, plus un cer cu multe multe stele.

Ultima zi am mai dat o fuga pana la Sarmizegetusa Regia, loc unde n-am mai fost niciodata. Nu am facut nici o poza, pur si simplu nu am avut chef de asta, insa recomand de mers, ca ii fain.
Si cam asta o fost.