Octombrie in Rodnei

Ha! Iar am fost in Rodnei. Si-asta numa de-aia ca se anunta vreme buna, si ca era loc la meteo, si mai ales, ca era de servici Tiucu. Si cand ii de servici el, ii chiar pacat sa nu dai o fuga pana in Rodnei, mare pacat.
Asa ca, sambata dimineata am plecat spre Borsa, si-am lasat masina la manastire, de unde am urcat incet si sigur spre meteo. Ne-am intalnit pe drum cu cei de la "Hai pe munte" din Iasi, o gasca mare de altfel care coborau deja de pe Pietrosu.
Ajunsi la cabana am baut un ceai, am despachetat, am dat o tura pana la lac si cam atat, ca eram cu planul de a pleca cu noaptea-n cap pe creasta.

Asa ca, zis si facut, la 3:30 am pus ceasu sa sune, am mancat un mic dejun super frugal, si-am urcat pe traseul de vara spre Pietrosu.
Dupa o ora si-un pic eram in creasta, unde am dat de o foarte frumoasa panorama de jur imprejur, cu lumini multe de orase si sate, da din pacate si de-un vant hotarat care m-o cam impiedicat sa fac si macar o poza. Asa ca am mai mers inca 15 minute pana la fosta statie meteo care-i chiar pe varf, sa ne adapostim de vant si sa facem si-un ceai de incalzire.
Incet incet o inceput sa rasara soarele, da vantu nu s-o oprit nicicum, asa ca am stat destul de mult proptit in trepied ca sa nu miste tare. Si-am injurat mult, ca sa ma calmez.

Dupa aia, eram deja infrigurat rau de tot, asa ca am strans, si-am plecat spre Buhaescu mare si Buhaescu mic, ca numa bine sa mai dam din maini si picioare. Era foarte foarte frumos oriunde te uitai, iar faptu ca iar am vazut umbra Pietrosului peste Moisei si Borsa m-o bucurat tare, si si faptu ca vedem asa clar si frumos toate depresiunile.

La intoarcere am mancat una scurt, si pe urma am mers pe unde am fost si in iarna, doar ca de data asta in sens invers, si anume catre Piatra Alba. Nu este marcaj pe aici, da nici nu-i greu sa-ti dai seama pe unde sa mergi, ca-i cam singura posibilitate. Dupa care am coborat la cabana, unde-am mancat o supa si-am dormit un pic.

Spre seara mai exact noaptea am mers iar pana la lac sa fac niste poze, da nu prea ma pricep io la din astea de noapte, drept exemplu ce se vede aici mai jos.

Ne-am intors la cabana, am mai baut o vodca, si somn. Luni dimineata dupa mic dejun si-un pic de poze, am coborat la masina, si am luat azimut Cluju. Si cam asta o fost.

Si de pe drum, la intrarea in Beclean, se vedeau asa. Tare frumos

Rastolita

Am fost o saptamana in concediu, ocazie cu care-am stat pe-acasa si pe la cabana. Din pacate, vremea nu prea mi-o permis sa ma duc cine stie pe unde, da tot am mai iesit un pic sa fac vreo 2-3 poze asa, de toamna cu soare. Astea de mai jos, adica

12 Apostoli

In Poiana Negrii se ajunge usor, de la drumu principal, din Dorna Candrenilor se face o dreapta hotarata fix acolo unde-i semnul rutier aferent. De la drumul principal se tine tot inainte pana la o intersectie nesemnalizata, unde trebuie facut dreapta in directia fabricii de apa. Evident ca nu asa am facut din prima, de-aia si mentionez aici, in caz ca se mai loveste careva de situatia asta. De la indicatorul care indruma spre stanga mai sunt 9 km pana la schitul cu acelasi nume. unde se poate ajunge cu o masina de teren sau cel putin una mai inalta. Io nu am reusit, de-asta am lasat-o mai jos, la o exploatare forestiera, de unde am pedalat inca 4 km pana la schit.
La schit se gaseste apa, si recomand realimentarea de acolo, ii cam ultimul loc unde este apa. Mai este un izvor mai sus, cam la 150 de m din poteca principala, ii si semnalizat, insa curge greu, si nu-s convins ca in perioadele mai secetoase el are de unde sa asigure apa.
Traseul ii marcat, se merge lejer, tinand un pic curba de nivel, si se ajunge in aproximativ 2 ore (mers lejer) de la schit. Am ajuns pe-un vant hotarat, si am gasit un loc numa bun de cort in partea catre Pietrosul, fiind mult mai feriti de vant. Erau inca vreo 3 baieti din Bucuresti sus, da nu prea am interactionat cu ei, in afara de saluturi.
Am mancat de cina, si nu am mai stat foarte mult, din motive de somn. Am mers de ne-am mai uitat la stanci, pe urma la locul de belvedere catre Pietrosul, Pietrele Rosii, Bistriciorul, Negoiu Romanesc, multumita indicatorului foarte de folos care era amplasat acolo.
Noaptea o fost una extrem de linistita, de mult nu am mai avut parte de asa o noapte linistita undeva la munte, fara sa bata un pic de vant sau sa fie galagie de vreun fel, de vreo 2 sau 3 ori chiar m-am trezit nedumerit de cat de liniste poate sa fie.
De dimineata am asistat la rasarit, de unde din spatele dealurilor ce is langa Vatra Dornei, valea fiind cufundata in ceata iar umbrele ce erau deasupra orasului aratau foarte misterios, cumva. Din pacate, nu am un teleobiectiv cu care sa fi reusit sa fac o poza de care sa fiu multumit, dar cu siguranta am incercat.
Dupa rasarit am mai tras un pui de somn, de revenire, am mancat, si pentru ca nu mai aveam mancare (planul era de a dormi doar o noapte sus, din pacate) am coborat. Nu prea am mai gasit nici un loc, asa, unde sa tragem peste noapte, asa ca am venit la Cluj inapoi. Si cu siguranta ii un loc care merita revazut, ceea ce astept din plin :)

Pasul Tihuta si Tasuleasa Social

Daca tot o fost cateva zile libere si bani nu prea, am zis ca cel mai aproape de mers si unde inca n-am mai fost ar fi in Calimani. Ca in Rodnei acuma am tot mers. Zis si facut, motiv pentru care planul o fost de a merge la 12 apostoli, ca si-asa de vreo 7 ani tot am vrut sa ajung si numa n-am apucat.
Dar pana la 12 apostoli, drumu duce prin pasul Tihuta si implicit Piatra Fantanele, unde am zis ca punem cortu si bagam un somn hotarat, asa, unde vedem ca-i frumos. Si frumos am gasit facand o stanga strategica catre Ciosa chiar din pas, si ajungand la Tasuleasa.
Io unu am ramas foarte impresionat ce frumos arata, si faptu ca Tibi ne-o primit fara probleme, si ne-o lasat sa punem cortu intr-o curte mai jos mi-o placut si mai tare. Asa ca dupa ce l-am intins, am mancat si-am privit la un apus frumos catre muntii Bistritei. Daca cumva aveti drum prin zona, si mai ales chef, recomand din plin o noapte de stat la Tasuleasa, asta mai ales daca nu va tenteaza castelu lui dracula deloc kitchos.

A doua zi numa dis de dimineata nu m-am trezit, ca mi-i s-o parut ca ploua, asa ca am mai dormit vreo 3 ore bune. Dupa trezit si mic dejun am hotarat sa mai stam inca o zi, zi pe care sa o dedicam lenevitului si nefacutului de nimic, si doar sa facem niste poze. Ceea ce am indeplinit cu brio si in proportie de 100%. Urmatoarea dimineata insa m-am trezit la 5:10 pentru pozat, si bine am facut.

Dupa care, am mancat, am impachetat si am luat directia Poiana Negrii ca sa urcam spre 12 apostoli. Unde o sa revin cu detalii.