Parang

In timpul cat o trecut de la Mont Blanc, nu s-o intamplat prea multe. Am avut o tentativa esuata de Rodnei, in care ploaia si furtuna ce-o pornit fix dupa ce-am ajuns m-o alungat inapoi acas.
Pe urma, am avut oaresce zile libere, de care am profitat pe la cabana.
Dupa aia in august am fost la 2X2 Race in Fagaras, 46 de km, cu 4000+ m diferenta pozitiva de nivel, impreuna cu Cipri cu care am facut echipa, plus Dani si Tibi cu care am mers in paralel, si Silviu cu Laura care ne-o luat-o bine in fata, dar ce mai conteaza asta? O cursa grea dar tare faina, pe care am reusit s-o terminam in timp util, ca si-asa nu am vrut sa luam vreun loc pe podium. Cu multumiri speciale Adi si Liviu pentru sandwich-urile pe care le-am primit la intoarcerea de pe Negoiu, cred c-o fost printre cele mai bune mancaruri mancate de mine.

Pe urma am stat la Rastolita o saptamana, unde-o fost tare bine, lejer, numa cu animale, cateva ture de alergat plus un dus-intors pana la Toplita cu bicicleta alaturi de Puiu, care iar o fost bine.

Si, ajungem si la Parang, o tura de 3 zile foarte frumoasa si care mi-o picat nemaipomenit de bine, din cauza ca o fost si frumos chiar daca frig, ca o fost gol muntele si n-am vazut pe nimeni si pentru ca Parangu ii un munte frumos, drept sa zic.
Am mai fost acum 3 ani, insa am urcat din Petrosani atunci. Vremea n-o fost ok insa, am prins ceata si chiar si ninsoare. Acuma insa, am pornit joi dimineata spre Transalpina unde-am lasat masina cu o oarescare strangere de inima. Am mers pe traseul marcat cu dunga rosie care se vede din drum si pe care scrie Lacul Calcescu si Parangul Mare. Marcajul asta duce de fapt pe varful Parangul mare. Ca sa ajungi in caldarea Calcescu si implicit la lacurile din caldare, se merge pe marcajul de triunghi rosu care apare la un moment dat in creasta. Coboratu ii un pic agresor in sensu ca ii un pic de grohotis, da cu atentie se ajunge lejer jos la cele doo lacuri pe numele lor Vidal si ala mai mic Pencu.
Mai jos era Calcescu, da cam batea vantu, si parea sa fie mai ok aici sus. Am gasit niste jnepenis taiat anterior ce cineva, care era si cam uscat, si-o fost numa bun de facut un foc de incalzire.
A doua zi, trezitu de dimineata pentru poze o venit si cu niste gheata pe cort. Asa ca am luat mai multe straturi, si-am purces inspre facutu de poze. Pe la 9 jumate o ajuns si soarele in caldare, asa ca am luat micu dejun, am mai dormit un pic, dupa care am urcat in creasta si-am mers vreme de 3-4 ore pana pe varful Piatra Taiata. Un traseu ca o plimbare, frumos, cu vreme buna si peisaj fain.
Am coborat din coama pe langa Zanoaga Mare si inapoi la Calcescu.

A treia zi de dimineata o fost la fel cu gheata, mic dejun, poze, si coborat la masina. Am cautat ceva locuri de campare pe langa drum, ca se apropia deja seara, si nu am gasit mare lucru, asa ca in Ohaba de sub Piatra am facut o stanga strategica spre Nucsoara si Salasu de Jos. Pe marginea drumului am vazut un semn catre Fanatele cu Narcise, unde am gasit un loc minunat de intins cort si dormit, plus un cer cu multe multe stele.

Ultima zi am mai dat o fuga pana la Sarmizegetusa Regia, loc unde n-am mai fost niciodata. Nu am facut nici o poza, pur si simplu nu am avut chef de asta, insa recomand de mers, ca ii fain.
Si cam asta o fost.

Mont Blanc - la final

Iata ca in decursul zilei de azi am aflat si ce era cu cei doi baieti care au trecut pe langa noi alergand atat se suav: http://www.chamonix.net/english/news/new-mont-blanc-record-kilian-jornet
Suspectez faptul ca se antrenau pentru tentativa de azi, se pare reusita pentru Kilian doar, pentru ca celalat alergator o cazut intr-o crevasa. Si cu toate astea, l-o ajutat, si chiar si-asa o reusit un timp record de 4:57. Fantastic!
Dar sa revin la oile mele.
Am plecat asadar joi dimineata din Franta pe o vreme urata, insa dupa ce-am trecut in Italia, de partea cealalta a muntelui, soare, senin, 24 de grade... ce mai, minunat. Am tras asadar pe dreapta sa facem oaresce poze, dupa care ne-am hotarat sa mergem direct acasa, fara sa mai oprim sa dormim pe nicaieri.

Cu toate astea, cand am trecut pe langa Trieste, ne-am dat seama ca ar fi chiar pacat sa nu ne dam jos de pe autostrada si sa ne arucam una in mare, sa serbam cumsecade diferenta de nivel. Lucru foarte, da foarte usor de facut.

De la Trieste nu ne-am mai urcat pe autostrada, iar la intrare in Slovenia am fost trasi pe dreapta de politie. Credeam ca din cauza ca nu am oprit la un stop, da se pare ca dupa ce s-o uitat la acte, ne-o lasat sa mergem mai departe, noi nefiind cautati pentru nimic penal.
Drumul o fost cam greu, am condus intr-una pana in tara, si dupa Arad am tras vreo ora pe dreapta sa mai dom si io, ca eram deja terminat. Baietii la fel, un somn bun, dupa care am continuat la Sibiu si ulterior la Cluj. Am ajuns acasa vineri pe la 18, dupa ce joi la 9 plecasem din Franta. Suspectez ca am atipit de vreo cateva ori pe drum, da Doamne-ti multumesc ca nu am patit nimic.

Stiu ca am scris cam mult, da o fost prima experienta de genu asta pentru mine si nu doar pentru mine. Si m-am gandit ca cine stie, asa cum eu am citit la altii si-am aflat lucruri, poate pot intoarce serviciul in eter. Lucrurile bune ce le-am facut...nu stiu sa le numesc. Stiu ce-am gresit in schimb: lipsa de odihna si lipsa hidratarii corecte. Am plecat 3 oameni cu 3 litri de lichide, si ne-am intors inapoi cu peste 1l de apa. Nu asa trebuie. De stiut pe data viitoare.
Echipamentul ce l-am folosit consta din: rucsac maxim 40l, coltari, piolet, ham, semicoarda 30 m, doua carabe de om, bocanci tehnici, ciorapi grosi, strat izolator (pantaloni si bluza), un polar subtire si deasupra un softshell, sapca si casca, manusi subtiri si manusi groase. In rucsac am avut o geaca si-o pufoaica, bidonu de apa, aparatu foto, si multe geluri, ciocolate si alte asemenea. O fost un rucsac foarte usor, si nici nu vad de ce ar fi nevoie de mai mult, pe ruta Gouter cel putin.
De mancare pentru toata excursia am avut supe la plic, paste la plic, branza, nelipsita slanina afumata de la ai mei (foarte buna pentru energie si gust ce-l poate da mancarii), salamuri uscate, cascaval... si cam atat imi vine in minte. As zice ca orice ii de luat pe munte in mod normal, merge si-aici, ideea ii sa fie cat se poate de usor.
In rest, un minim de cunostinte de umblat la coltari si piolet, si rezistenta. Tura nu-i atat de grea tehnic, pe cat ii de anduranta si diferenta de nivel, si trebuie tratata ca atare, si nu doar ca o plimbare lunga si placuta.
Multumim mult de tot pentru ajutor si sustinere (in ordine aleatoare) Fortech, Strindberg, Nootka si Aghi, Baiu pentru primus, Cata pentru completarea de echipament lipsa, Paul si Cabana Lomas, Florin pentru coltarii lui Liviu, Radu si Angela pentru casca rosie aia faina, si nu in ultimu rand celor dragi ca o avut rabdare cu noi.
Pe tura viitoare.