Piatra Craiului

Dupa 4 weekenduri in care am suferit ca un caine din cauza de vreme rea si ca n-am putut nicicum sa ma duc in Piatra Craiului, weekendu ce-o trecut s-o anuntat cu vreme brici si numa buna de mers oriunde. Chit ca era tentant si-un Rodnei, pana la urma am ramas la varianta cu Piatra Craiului, pentru ca asa cum am zis, am tot asteptat muult de tot vreme buna, si in fiecare joi eram pachet de nervi si injuraturi din cauza asta.
Asa ca, ne-am inteles cu Adi sa purcedem in consecinta. Si daca el tot o avut ceva treaba pe la Cluj, fain frumos pe la 4 jumate vineri dupa-amiaza, ne-am pornit spre Zarnesti. Am avut si un stopist cu noi, ca suntem suflete mari si ni-i s-o facut mila, plus ca nu era nici o fata la stop.
Cum am iesit din Acatari am stat o ora buna in coloana, ca se produsese ceva accident mai in fata, da in afara de asta, n-am avut nici un incident pe drum.
Am ajuns fain frumos in juru orei 12 noaptea la Plaiu Foii, unde era inchis si, evident, nu ne-am gandit sa ne anuntam ca ajungem mai tarziu. Am dat telefon, am cautat paznicu, ne-o speriat bine de tot cainii (din cauza ca dupa ce ne-o lasat sa-i mangaiem si credeam ca ne-am imprietenit, s-o apucat de latrat dintr-o data la noi de parca eram niste interlopi), da pana la urma am rezolvat de cazare (70 de lei camera cu 2 paturi). Am mancat asa, din punga, pe marginea patului, si ne-am bagat la somn, ca era deja tarziu.
Dimineata la 7 ne-am trezit, mai tarziu decat planuit, si iar surpriza, ca nu era deschis sa bem si noi o cafea ca tot omu si sa pot io sa-mi fumez cele doua tigari regulamentare. Da n-o fost sa fie, asa ca ne-am luat micu dejun, ne-am echipat, si am luat-o la picior pe la 9 fara un sfert.
Planu de mers o fost sa mergem pe La Lanturi, marcat cu dunga rosie pana in Saua Grindului, de-acolo catre Vf. Ascutit pe punct rosu, sa dormim acolo peste noapte si duminica sa coboram in Plaiu Foii fie pe la Diana fie pe la Cioranga Mare.
Ne-am oprit cam pe unde incepea urcusu prin padure sa ne luam apa, ca stiam ca sus nu mai gasim nimic nicaieri, dupa ce am pierdut vreo 20 de minute cautand un pet din cauza ca io mi-am uitat sticla in masina.



Cand am ajuns la Zaplaz ne-am intalnit cu un bruntzi care m-o lasat sa-l mangai cat am avut io chef, si pe care l-am lasat in urma poate din cauza ca n-o mai avut chef sa vina cu noi. Acolo o si inceput partea din traseu in care is lanturile. La un moment dat am dat de zapada, ne-am pus parazapezile, si i-am dat mai departe la picior.


Am ajuns in Saua Grindului pe la 2, si ne-am pus sa mancam o bucata de slanina cu ceapa si niste batoane de susan, plus am facut ceva poze. Pe la 3 ne-am ridicat, si am pornit mai departe pe punct rosu catre Vf. Ascutit. Ce-i drept, nu m-am asteptat sa fie asa traseul, din toate pozele care le-am vazut nu mi-am dat nicicum seama ca nu-i ca in alte parti, adica doar poteca si mers frumos pe creasta, ci sunt portiuni expuse si hornuri de urcat si coborat. Indicatoru o zis ca ar fi cam 2 ore-2 ore jumate pana la refugiu, da noi am facut 3 ore jumate, din cauze mai de o poza, mai un oprit si privit, plus o usoara neincredere din partea mea in bocancii ce-i aveam in picioare care imi lasau constant impresia ca o sa-mi alunece picioru. Da n-o fost cazu de asa ceva, si pe la 6 jumate am ajuns la refugiu.









Acolo am gasit deja 4 baieti, plus noi 2 ne-am gandit ca o sa incapem la fix. Nici nu am apucat sa ne schimbam bine, ca o mai aparut inca 4 oameni si la putin timp, inca 4. Am mancat, am impartit o visinata si o tuica cu baietii, am mai povestit un pic, si f, dar f devreme ne-am pus la somn, ca eram si obositi si infrigurati. Pentru ca ne-am pus sa dormim unu cu capu la picioarele celuilalt, am incaput totusi 10 oameni cumva, dintre care un baiat (din Arges cred) o dormit pe jos. Ma rog, din partea mea, dormit prea putin zis, ca m-am trezit cam o data pe ora si priveam la ceas avand impresia ca deja-i aproape dimineata si voiam sa ies la pozat. Cum mai mult tot numa in aceeasi pozitie am stat pe la 5:15 dimineata (dupa ora noua, ca se schimbase ceasu in noaptea aia) n-am mai avut rabdare, si-am iesit afara. Incepea deja sa se crape de ziua, asa ca mi-am luat trepiedu si aparatu, un pachet de biscuiti si tigarile, si-am iesit sa astept cuminte. La putin timp dupa mine o mai iesit si aproape toata lumea, asa ca am stat toti si am admirat rasaritu, impreuna cu doi caini.









Pe urma, am mancat, am baut o cafea, si am continuat drumu pe punct rosu pana la Padina Popii, de-acolo pe triunghi albastru pana la refugiu Diana si triunghi galben pana la Plaiu Foii. Nu ne-am dus pe Cioranga Mare ca nu ne-am putut da nicicum seama pe unde ar veni traseu asta, care ii nemarcat, si ne-am zis ca nu are rost sa riscam sa ne pierdem sau ceva. La coborare am mancat o ciorba de fasole buna de tot, am mai admirat putin locu de unde tocmai ne-am intors, si am luat-o la roti catre Sibiu sa-l las pe Adi si catre Reghin ca aveam chestii de rezolvat a doua zi si eram si liber.




O tura excelenta, o meritat sa astept 4 weekenduri sa fie vremea buna care o fost.