Ineu - Muntii Rodnei

Si, iata cum dupa aproape un an de zile, m-am reintors in muntii Rodnei, de data asta urcand dinspre partea de sud, si anume din satul Sant, Bistrita Nasaud. Cum mai fusesem pana acum de 2 ori, insa doar pe Pietrosul, am zis ca merita si o alta abordare.
Am pornit asadar catre Sant in zori de zi, urmand sa lasam masina la complexu turistic Blazna, de unde la picior pe cruce albastra vreme de 4-5 ore, dupa calculele mele. Drumu pana la Sant ii fain, tipic romanesc, mai cu o groapa, mai cu o caruta, da n-o contat, ca doar mergeam pe munte, si uei mama ce fain ii!
In Sant am ratat intrarea catre complex, asa ca dupa o intoarcere din 3 miscari, am urcat la complex, unde am parcat, am servit o cafea acompaniata de niste tigari, si am luat-o la pas cu un rucsac greu de tot.
Prima parte a traseului m-o rupt, pentru ca am urcat direct pe partia de schi, cam o ora buna, si pieptis. Aproape in capat am cam pierdut marcaju, asa ca am lasat bagaju si am dat rapid o tura de recunoastere. In caz ca ajungeti vreodata pe-acolo, se merge drept in sus pana la crucea aia mare de tot, si de-acolo in dreapta pe poteca, pana la semnu de Parcul National. La semn drumu coteste la stanga, si marcaju ii pe un bolovan mare in partea dreapta, drum care urca prin padure.
Asa ca, pe-acolo am mers, am iesit in jnepenis, de unde deja vedeam destul de bine varfurile care urma sa le parcurgem (musai, ca pe partea asta de traseu nu este apa nicaieri decat la lacul Lala Mica, care-i fix la baza varfului Ineu).
Asa ca, am luat-o incet catre varful Rosu, urmand ca de acolo sa mergem pe varful Ineut, sa coboram in sa, si de-acolo sa vedem exact unde-i lacu, ca nu se vedea cu ochiu liber.
Greu traseu, cu asa bagaj mare! Am behait 7 ore, am murit de sete si de dureri de burta din cauza la niste piersici sau caise uscate, da cu o bucurie de nespus cand de pe varfu Ineut am vazut lacu. Am coborat rapid in saua Ineului, de unde am luat-o la dreapta, 20 de minute, pana langa lac, unde am intins cortu la fel de rapid. Mancat, tigara, somn, si din cauza de dureri, nici o poza in ziua respectiva.
A doua zi dimineata....paradis! Vreme buna, soare, placut, liniste pe munte, apa la discretie. Asa ca am luat mic dejun, cafele, tigari, si am hotarat sa urcam pe Ineu, si sa stam toata ziua acolo, ca-i fain. Asa ca am si pornit la amiaza spre infaptuirea celor de mai sus.
Pe drum am vazut 3 capre negre, care ne-o privit foarte atente pana am ajuns aproape (relativ, desigur) de ele, lacu se vedea fain sub noi si varfu deasupra.

Am mers asa, la ghici, pe nemarcat, nici nu era greu, doar se vedea tot timpu varful, si intr-o ora am fost sus. Am prins o zi foarte faina, calda, numa buna de stat pe-un varf si privit in jur cum nu-i nimeni! Mai putin ceva turisti cehi, in trecere, care faceau creasta, si niste ciobani foarte in departare, pe care-i mai auzeai din cand in cand cum urla. 

Spre seara am coborat pe marcaj catre cort, si am ramas in sa la un pic de pozat luna la rasaritu ei. Din pacate, niste nori s-o tot bagat in fata ca ratza la muci, asa ca asta n-o fost un plan care sa poata fi dus la capat, asa c-am coborat la cort, unde-am bagat o cina de paste semipreparate si numa bun o fost.

 A treia zi, dupa micu dejun am tras o tura de poze asa, la rasarit de soare, dupa care am strans tot, si-am plecat spre masina, cu destinatia clara Bucovina. Drumu inapoi n-o mai durat 7 ore, ca numa vreo 5. Am mancat o ciorba, cafele, si pe urma am purces spre Campulung Moldovenesc. Am stat undeva pe langa, nu mai stiu cum se numea exact zona, la o pensiunea Steaua Nordului, pe care o recomand cu placere, pt pretu deloc piparat atat la cazare cat si la mancare, mancare delicioasa de altfel.

Urmatoarea zi am mers pana la Pietrele Doamnei, am dat o tura, nu am facut nici o poza decat la un fluture, din cauza ca am fost constant nemultumit de lumina.

N-am mai fost pana acuma niciodata in Bucovina, da mi-o placut enorm! O sa mai merg!