Pietrosul Rodnei

Am tot vanat un weekend de vreme ca lumea de tot, cu soare si din alea, ca sa mai urcam un pic in Rodnei. Cam din decembrie, asa, inca de dinainte sa se distruga cometa Ison, pe care o tot voiam s-o fotografiez. Din pacate, n-am avut noroc de ea, iar weekendu de vreme buna care sa se sincronizeze cu disponibilitatea o fost fix primu din februarie.
Zis si facut, sambata dimineata pe la 8 am plecat deja din Cluj cu azimut Borsa. Dupa vreo 3 ceasuri si ceva am ajuns in Borsa, si-am incercat sa urc cu masina pana la manastire. Din pacate, drumu nu era curatat pana sus, si chiar pe ultima urcare n-am mai reusit sa urc, asa ca am lasat masina aproape in curte la un om, si i-am dat incet cu treaba buna spre statia meteo, unde urma sa dormim peste noapte.

Incet incet zapada era tot mai mare, si, evident, noi tot mai sus, si cum am iesit din padure si-am dat in gol alpin, vantu o inceput sa bata din ce in ce mai tare. Erau niste urme ale unor oameni ce urcasera inaintea noastra, acoperite ce-i drept din cauza vantului, si pe alocuri chiar m-am adancit pana mai sus de genunchi in zapada acumulata si viscolita, nu ca ar fi fost extrem de mare.
Am ajuns dupa vreo 3 ore la statia meteo, pe un vant hotarat, cum se poate vedea mai jos.

La cabana erau niste baieti si fete din Sighet, care faceau o supa si-o tocana de cerb din care ne-o servit si pe noi, delicioasa as putea spune. Desigur, asta o mers asezonat cu niste beri si tuici si visinate, lucru care-o picat numa bine. Am mers asa cu noaptea in cap pana la lac sa fac niste poze, da vantu continua sa bata ca nebunu in continuare.
Asa ca ne-am retras inapoi la visinate si caldura. Voiam initial sa urc de cu noaptea in cap sa prind rasaritu in creasta, da nestiind asa bine traseul de vara, care era acoperit si si vantu care batea tare, am zis ca n-are sens.

Duminica dimineata, dupa micu dejun, am luat-o la picior catre Pietrosu prin stanga, pe la Piatra Alba. Baietii si fetele din Sighet o plecat si ei un pic inainte, si stiind bine traseul, o fost la fix ca ne-am dus pe urmele lor.

Ajunsi in creasta am dat de acelasi vant spurcat care numa nu s-o oprit nicicum, dar si de-o priveliste minunata, atmosfera fiind curata, lucru care ne-o permis sa vedem muntii Fagaras departe spre sud. Tare tare frumos. Traseul nu-i foarte greu, cel putin in conditiile de care am dat, cu zapada destul de spulberata. Sunt unele portiuni usor expuse, insa nimic de speriat. Asa ca incet si cu treaba buna, dupa vreo 4 ore eram pe Pietrosul, unde ne-am adapostit inauntrul fostei statii meteo, pentru ca, nu-i asa, vantul nu s-o oprit absolut deloc.

Am facut poze de jur imprejur, am mai luat o ciocolata si-un gel, ne-am mai uitat spre Buhaescu, spre Ucraina... Atmosfera foarte curata ne-o permis sa vedem intreg arcul carpatic, un lucru foarte frumos, pe care nu l-am mai vazut niciodata din Rodnei.

Dupa ce ne-am refacut puterile, ne-am intors pe traseul de vara pana la statia meteo, lucru un pic cam la limita, din cauza ca urmele celor de dinainte erau acoperite, si am tot pierdut vremea incercand sa-mi dau seama pe unde coboara traseul. Dar, am pus coltarii in picioare, si am coborat incet cu treaba buna.

La cabana am mai mancat un pic de cerb in toate formele in care fusese gatit cu o seara inainte, am coborat la masina, si-am plecat spre Cluj.
Un weekend absolut perfect!