Mont Blanc - partea 1

Iata ca ceea ce o pornit ca o simpla discutie cu Adi pe net, intr-o zi a anului trecut, foarte scurta, de genu:
 - hai ma sa merem la anu pe mont blanc!
- no hai ma!
a devenit o chestie foarte reala anu asta. Am inceput deja prin iarna sa citim tot felul de informatii al unora mai priceputi si mai umblati decat noi, care scriu mai bine si mai sexy, am adunat informatiile cap la cap, am facut si-un plan de bataie, si urma sa mai hotaram exact perioada, in functie de cum se prezenta prognoza meteo.
Prognoza care o zambit pe primu weekend din iulie, asa ca sambata 30 iunie, cu Adi si Liviu am luat-o la pas incet incet dinspre Sibiu inspre Chamonix, cu escala la Prebold, Slovenia, unde am vazut ca este un camping bun de dormit, ca era cam la mijlocu distantei.
Asa ca dupa ce-am finalizat cumparaturile in Sibiu, am plecat cantand spre Deva pe cei 45 de km de autostrada, dupa care am intrat chiar si-n Arad la Real sa mai luam mici chestii de final. Dupa Arad, spre Nadlac insa, era ceva blocaj, cred, ca drumu era deviat si-am petrecut 20 de km si 50 de minute intr-un mediu tipic rural si romanesc, desigur.

O data cu iesirea din tara la Szeged, ne-am urcat pe autostrada, si asa bine-am traversat Ungaria incat am ratat curba la dreapta inspre Slovenia, si-am intrat in Croatia. Chiar daca ne-o zis ceva vamesii maghiari cu "picsa" si cu "mentek o picsaba" si noi am priceput, ne-am facut ca nu suntem din localitate, am intors in granita, si ne-am indreptat spre Prebold.
Am stat la un camping intitulat Camp Dolina pe care-l recomand din plin, 7 euro/persoana/noapte, fara a se calcula cortul sau masina, un camping normal ca orice altul nu de la noi, cu dusuri, apa calda in permanenta, ba chiar domnu ne-o dat si 4 beri chit ca era tarziu, da si noi eram insetati.

Urmatoarea zi, duminica, ne-am trezit, am luat un mic dejun copios plus cate-o cafea, si-am luat azimut Chamonix. Pe drum, vazand ca suntem aproape de Ljublanja, am hotarat sa facem o halta mica, ca data trecuta cand am fost era noapte si n-am vazut mai nimic, plus ca stateam bine cu timpu. Am descoperit astfel o foarte frumoasa capitala, cocheta, aranjata, cu lume zambitoare care se plimba printr-un fel de piata de vechituri de-a lungul unui rau, cu cateva expozitii foto foarte faine, toate terminandu-se cu un burek cu branza pentru mine si cate unu cu carne pentru feciorii cu care eram.
Am alimentat la iesire din Ljublanja, ca sa nu fim nevoiti sa mai bagam si in Italia, unde-i mai scumpa motorina decat in Slovenia, plus au si taxa de autostrata. Vigneta ii 15 euro pentru o saptamana, si ii varianta minima posibila de cumparat. Am traversat Italia cu cateva opriri pentru cafea, plus am ratat o iesire de pe autostrada care ne-o costat 20 de euro, si-asa ca dupa o dreapta strategica ne-am trezit intr-un peisaj superb, in departare vazandu-se Mont Blanc-ul, iar satele pe langa care am trecut pareau a fi desprinse din poze, si nu invers.

Trecerea prin Tunnel du Mont Blanc dus-intors dinspre Italia o fost 51,60 de euro (dinspre Franta dus-intors ii 50, fara sa stiu de ce-i asa) si daca bine retin, ii valabil o saptamana, maxim 10 zile. In tunel, distanta minima de siguranta ii de 150 de metri, cu viteza minima de 50 km/h - maxim 70 km/h, o distanta totala de 11 km.
Am intrat in Franta tarziu spre seara, si cum am iesit, o doamna polisita ne-o tras pe dreapta. Nu am putut fi atent la inceput la ce o zis, vedeam in spate Aguille du Midi intr-o lumina rosie ca focul, si doar acolo imi erau ochii. Doamna ne-o intrebat doar ce nationalitate suntem, si ne-o anuntat ca in Franta ii obligatoriu ca si pasagerii din spare sa poarte centura de siguranta, lucru bine de stiut, sa nu riscam vreo amenda. Plus ca frumos din partea ei, dupa o experienta asemanatoare in 2009 la grainta cu Ungaria am luat o amenda faina, pentru ca nimeni n-o catadicsit sa ne informeze. Ma rog.
Am facut cateva poze catre Aguille du Midi, dintr-o parcare de la marginea drumului, ca prea era frumos, dupa care ne-am dus sa cautam un camping pe care l-am si gasit, si ne-am pus la somn, nu inainte de a ne mai uita o data inspre masivu ce statea in spatele nostru.

Si cam asta o decurs primele doua zile.