padis - ziua 2+3

a doua zi second day, am plecat spre Lumea Pierduta, prin Poiana Ponor, sa vedem si noi cum arata si mai ales, daca o sa pierdem ceva prin ea. ei bine, ne-am pierdut pe noi, ca nu am reusit sa ajungem acolo, pentru ca nu ii chiar marcat traseul dinspre Glavoi catre Lumea Pierduta. plus ca, din cauza ca imi era si foarte rau, si borasem de dimineata, din cauza de helicobacter pylori, nu prea ma simteam in stare de umblat prea mult.
asa ca, acompaniati si de cainele pe care l-am denumit foarte frumos Rapciune, din cauza ca era cam vai de pl lui si ii pica blana de pe o buna parte a corpului, ne-am intors fain frumos in Poiana Ponor unde am puscat un somn vreme de vreo ora, de parca eram cei mai obositi oameni de pe pamant, si tocmai venisem minim 57 de km pe jos intr-o ora. sau ceva de genu asta.


pentru ca mai vazusem locu unde se scurge ponorul, ne-am zis sa mergem sa vedem si de unde izvoraste, poiana ponor fiind, dupa cum bine se stie, singura polie din Romania. iar cand zic bine se stie, ma refer la faptu ca am citit ce scrie pe tabela, ca altfel habar nu as fi avut nici cum se numeste, nici ce ii. polie, conform dex-ului, inseamna "depresiune închisă, de origine carstică, cu fundul aproape plat, atingând dimensiuni de la câțiva km la câțiva zeci de km"


toata poiana ii foarte, da foarte faina, merita o plimbare de-a lungu paraului la orice ora, si ma bucur ca nu ii permisa camparea in zona respectiva, pentru ca ma gandesc ca ar fi plin de gunoaie si de sticle aruncate pe jos.


de aici ne-am intors la glavoi, unde l-am gasit pe cainele numit Musafiru (ala alb) si Hrean (ala negru)

era deja oarecum tarziu, asa ca am furat niste lemne uscate, am aprins focul, am gatit, am mancat, am vomitat din nou ceea ce am mancat (doar io), am vazut o vulpe, am fumat multe tigari, si doar am stat si am povestit asa, langa foc.
urmatoarea zi am plecat din padis, chiar incepea sa devina din ce in ce mai rau pt stomacu meu, plus ca eram cam pe terminate cu mancarea. am luat cu noi in masina un tip care mergea spre cj, un fotograf din cate zicea el, care ne-o innebunit de cap un pic, si alaturi de care am surprins un apus de soare f fain, la iesirea din Rachitele, satu lui mueBoc.


si, cam asta ar fi cu padisu

padis

la cateva zile dupa ce ne-am intors din parang, am pornit intr-o sambata dimineata pana in cheile aiudului la un pic de catarat, urmand ca de acolo sa mergem mai departe in padis. am ajuns destul de tarziu sambata seara in cj, foarte obosit, motiv pentru care am picat la somn in timp ce pe langa mine roiau gagici foarte bune.
duminica am plecat in juru amiezii catre huedin, unde am oprit pentru cateva mici cumparaturi, si de acolo, spre padis. am luat pe drum o stopista care zicea ca-i din noua zeelanda, si care vorbea foarte ciudat, da asta din cauza ca era hippioata. plus ca putea ca dracu, am presupus ca corpul ei nu mai cunoscuse atingerea apei de cel putin 4-5 zile.
am ajuns spre seara, motiv pentru care nu mai ramasese timp decat de intins cort si facut ceva de mancare.
in urmatoarea dimineata, am plecat spre ghetarul de la focu viu. traseul foarte lejer, am povestit tot drumul, si am facut cateva poze de la intrarea in pestera. pacat ca nu am ajuns cu vreo 20 de minute mai repede, am fi prins la fix lumina batand pe ghetar, de unde si numele.


de la focul viu, am mai urcat pana la piatra galbenei, daca imi aduc bine aminte, un loc de panorama minunat, dar, din pacate, nu cu o lumina asa de buna pentru poze.


de acolo, ne-am intors la corturi, si cam asta o fost tot pentru ziua respectiva

parang - ziua 4

dupa trezitul de dimineata, mancat mic dejun si restu tabieturilor, am luat-o la mers asa, in jurul Petrosaniului, sa vedem cam unde si ce am mai putea face.
prima oprire o fost la pestera Bolii, unde fara sa ne dam cu seama, am intrat fara sa intrebam daca se poate aprinde un bec, sa vedem si noi ceva. am avut noroc cu un grup de turisti care o venit impreuna cu ghidul si o aprins luminile, ca altfel nu am fi facut nici o poza si nici nu am fi vazut cat de faina ii pestera. noroc si mai mare o fost ca nu am platit nimic pentru asta, ghidu respectiv fiind maghiar, si cred ca ne-o lasat fara sa platim, ca eram cu masini de mures si harghita. nagyan szep!


de la pestera bolii, am vrut sa vedem alta pestera, undeva prin satul ohaba, vreo 8 km de la drumu principal, dar am aflat ca nu se poate intra in ea, pentru ca-i inundata. dar, chiar si asa, am vrut sa mergem sa vedem macar intrarea, numai ca ne-am ratacit. nu toti ce-i drept. asa ca am coborat la masini, si pentru ca era tarziu, am vrut sa mergem la Sarmizegetusa.
habar nu am avut ca is vreo 3, asa ca nu am ajuns la aia care trebuie, decat in satul cu acelasi nume, unde nu este nici o cetate.
am cautat un loc de pus cortu, pe o ploaie ce tocmai se pornise, da nu am gasit nicicum, asa ca, dupa cateva ore de umblat de-ampulea, ne-am hotarat ca mergem la Sibiu, si dormim acolo peste noapte.
in urmatoarea dimineata, pe drumul catre casa, am intrat pe valea Ampoiului, la calcarele de la Ampoita, si am fost si in Cheile Ampoitei, de unde am vrut sa urcam pana la pestera Liliecilor, dar nu am putut ajunge din cauza unui bustean pe care l-am rupt. si cam asta o fost.


un concediu si un final de "cariera" la fostu loc de munca, perfect!

Parang - ziua 3

venind si ziua a treia, ne-am trezit de dimineata cam infrigurati, insa inconjurati de o vreme absolut superba. am dat o tura scurta in juru corturilor, sa vedem cum arata zona in care am campat cu o seara inainte, seara in care nu vazusem nimic, da nimic.
arata foarte fain, eram doar noi, semana usor cu retezatul, doar ca nu asa intins si nici chiar asa spectaculos


daca mergeai putin mai departe de cort, maretia locului isi pastra proportiile si ramanea la fel de frumos. am incropit un mic dejun little breakfast, dupa care am aprins gunoaiele, nefiind cel mai frumos lucru care il puteam face, da cu siguranta, unu foarte bun, ca macar ne-am mai incalzit un pic.


eram cat de cat pregatiti sa plecam, cand ne-am hotarat sa dam o tura sa vedem niste lacuri ce le vazusem de sus cu o zi inainte, si sa nu plecam chiar asa, fara sa fi vazut absolut nimic. asa ca ne-am dus cam jumate de ora mai sus de unde eram, ajungand, din cate imi aduc aminte, la lacul rosiile, lacul lung si zanoaga stanii, din ultimul chiar am facut un pic pe balena esuata si am servit o gura de apa, in timp ce am tras cu ochiu la fetele care o ramas la cort, din motive sentimentale, desigur.


la zanoaga stanii, o avut loc si un photoshooting, pe care l-am surprins, si la care am participat si io ce-i drept, dupa care ne-am indreptat spre lacul rosiile si lacul lung, doua lacuri care cred ca se scurg unu din celalalt, lacul lung aflandu-se mai sus decat lacul rosiile, dupa cum se poate vedea.


la intoarcere o mai iesit un pic soarele, motiv pt care am mai tras niste poze la zanoaga stanii si la creasta, dupa care am inceput sa coboram. am ajuns la refugiul agatat, unde am luat pranzu, ne-am scris in caietu pe care l-am gasit, si am continuat sa coboram.


de aici, am mers de-am recuperat masinile, am mancat in petrosani, dupa care am cautat loc de campat pe langa ceva sate, si, negasind, ne-am intors pe drumul catre obarsia lotrului, si am tras pe marginea drumului, unde am mai servit cate un pa'arel si ne-am pus in corturi, once again, cu zambetu imens pe mufa.

Parang - ziua 2

a doua zi de dimineata, am renuntat la locul bun si cald si deosebit de placut din cort, din cauza de necesitate. adica, io stiu ca sunt o gasca de oameni care zic ca suntem pe cea mai de sus pozitie a lantului trofic pentru ca avem creer (si nu pane), si ca ne putem controla diverse chestii, da io unu nu am putut sa-mi mai controlez vezica. era in jur de 8, 8 si ceva, si era o vreme absolut superba, senin perfect, cu o patura groasa de nori deasupra petrosaniului, asa ca mi-am scos si aparatu din cort, sa imortalizez cateva instantanee. am vrut sa zic asta in loc de sa fac cateva poze, ca am citit pe un site ca asa se zice mai corect si elevat.


incurajat la maxim de vremea buna, m-am mai bagat in cort o vreme, nu foarte lunga, pentru some sugar, dupa care am mancat micu dejun, am baut o cafea si am fumat cateva tigari, da asta numa io. in timpu asta, incepea deja sa se strice dramu de vreme buna de care ne-am bucurat...


dar, chiar si asa, nu am avut ce sa facem, asa ca am luat-o la picior catre vf. parangul mic, urmand ca de acolo sa mergem pe creasta pana la vf carja si parangul mare, si sa punem corturile undeva pe langa parangul mare.
drumul pana pe parangul mic nu-i foarte lung, da panta ii destul de abrupta, si daca ai si bagaj greu, devine si mai abrupta parca. am fortat un pic urcarea, numa de dragu de a vedea daca pot, si multumit ca am putut, am asteptat langa ruinele a ceea ce parea sa fi fost ceva unealta de masuratoare meteo sa ne adunam cu totii si sa ne tragem sufletu un pic. respectiv o tigara io.



dupa ce o venit si ultimele doo siluete, am pornit pe drumu doar de creasta, care deja incepea sa fie cuprins de ceata, si nu mai dadea nici un semn ca ar dori sa ni se arate ca o femeie, si anume goala.


din pacate, asa o fost tot drumu pana aproape sub vf carja, adica ceata, cu zapada, cu un fel de lapovita la un moment dat, care ne-o cam futut moralu la toti, drept pentru care am hotarat ca asa nu mai are rost sa continuam, si am coborat catre niste lacuri care ne-o fost indicate de un tip cu care ne-am intalnit pe drum.
am mai facut cam doo poze din momentu asta incolo, in rest nu prea am avut la ce, in afara de ceata aia imputita, of cors. am ajuns intr-un final, dupa o coborare de vreo 3 ore bune, intr-un loc care nu prezenta nici o urma de zapada, si, intrucat eram uzi si infrigurati cu totii, am intins rapid corturile, am mancat ceva din fuga, si ne-am bagat fiecare la o cana de ceai sau orice alta activitate menita sa produca caldura.


am adormit cu gandul ca oare cum arata locu in care ne aflam, si cu o usoara parere de rau ca nu ne-o permis vremea sa mergem pana unde am dorit. plus cu zambetu pe buze