Pietrosul Rodnei

Am tot vanat un weekend de vreme ca lumea de tot, cu soare si din alea, ca sa mai urcam un pic in Rodnei. Cam din decembrie, asa, inca de dinainte sa se distruga cometa Ison, pe care o tot voiam s-o fotografiez. Din pacate, n-am avut noroc de ea, iar weekendu de vreme buna care sa se sincronizeze cu disponibilitatea o fost fix primu din februarie.
Zis si facut, sambata dimineata pe la 8 am plecat deja din Cluj cu azimut Borsa. Dupa vreo 3 ceasuri si ceva am ajuns in Borsa, si-am incercat sa urc cu masina pana la manastire. Din pacate, drumu nu era curatat pana sus, si chiar pe ultima urcare n-am mai reusit sa urc, asa ca am lasat masina aproape in curte la un om, si i-am dat incet cu treaba buna spre statia meteo, unde urma sa dormim peste noapte.

Incet incet zapada era tot mai mare, si, evident, noi tot mai sus, si cum am iesit din padure si-am dat in gol alpin, vantu o inceput sa bata din ce in ce mai tare. Erau niste urme ale unor oameni ce urcasera inaintea noastra, acoperite ce-i drept din cauza vantului, si pe alocuri chiar m-am adancit pana mai sus de genunchi in zapada acumulata si viscolita, nu ca ar fi fost extrem de mare.
Am ajuns dupa vreo 3 ore la statia meteo, pe un vant hotarat, cum se poate vedea mai jos.

La cabana erau niste baieti si fete din Sighet, care faceau o supa si-o tocana de cerb din care ne-o servit si pe noi, delicioasa as putea spune. Desigur, asta o mers asezonat cu niste beri si tuici si visinate, lucru care-o picat numa bine. Am mers asa cu noaptea in cap pana la lac sa fac niste poze, da vantu continua sa bata ca nebunu in continuare.
Asa ca ne-am retras inapoi la visinate si caldura. Voiam initial sa urc de cu noaptea in cap sa prind rasaritu in creasta, da nestiind asa bine traseul de vara, care era acoperit si si vantu care batea tare, am zis ca n-are sens.

Duminica dimineata, dupa micu dejun, am luat-o la picior catre Pietrosu prin stanga, pe la Piatra Alba. Baietii si fetele din Sighet o plecat si ei un pic inainte, si stiind bine traseul, o fost la fix ca ne-am dus pe urmele lor.

Ajunsi in creasta am dat de acelasi vant spurcat care numa nu s-o oprit nicicum, dar si de-o priveliste minunata, atmosfera fiind curata, lucru care ne-o permis sa vedem muntii Fagaras departe spre sud. Tare tare frumos. Traseul nu-i foarte greu, cel putin in conditiile de care am dat, cu zapada destul de spulberata. Sunt unele portiuni usor expuse, insa nimic de speriat. Asa ca incet si cu treaba buna, dupa vreo 4 ore eram pe Pietrosul, unde ne-am adapostit inauntrul fostei statii meteo, pentru ca, nu-i asa, vantul nu s-o oprit absolut deloc.

Am facut poze de jur imprejur, am mai luat o ciocolata si-un gel, ne-am mai uitat spre Buhaescu, spre Ucraina... Atmosfera foarte curata ne-o permis sa vedem intreg arcul carpatic, un lucru foarte frumos, pe care nu l-am mai vazut niciodata din Rodnei.

Dupa ce ne-am refacut puterile, ne-am intors pe traseul de vara pana la statia meteo, lucru un pic cam la limita, din cauza ca urmele celor de dinainte erau acoperite, si am tot pierdut vremea incercand sa-mi dau seama pe unde coboara traseul. Dar, am pus coltarii in picioare, si am coborat incet cu treaba buna.

La cabana am mai mancat un pic de cerb in toate formele in care fusese gatit cu o seara inainte, am coborat la masina, si-am plecat spre Cluj.
Un weekend absolut perfect!

Toamna - iarna

O trecut ceva de la ultima data cand am scris. Dar, asta din cauza ca nu prea am mai fost pe niciunde unde sa mai fac cate-o poza, ceva.
Asa ca, o sa insumez astea 3 luni asa, succint, si o sa incep cu maraton piatra craiului, care o fost amanat din primul weekend din octombrie in primul weekend din noiembrie, din cauza vremii nefavorabile care o fost. Si bine o facut, ca vremea o fost superba in noiembrie, si-am fost multi, si-am alergat cu spor, ba chiar mi-am depasit timpul din 2012 cu jumatate de ora, fapt care m-o bucurat.

Si pe urma, la o saptamana dupa am fost la o tura de bicicleta cu Adi, ne-am pornit in cu totul alta directie decat aveam in plan, din cauza de lipsa de semnal la telefon sa ne putem folosi de smart-foenurile din dotare, si-asa ca am balaurit aproape jumate de zi pe-un noroi frumos impreuna si cu Becks, desigur. Dar tot o fost frumos, si bine c-am mancat un pic de slanina din cutit in varf de deal.

Si mai apoi numa n-am mai reusit nicicum sa profit de weekendurile cu vreme buna de mers undeva din varii motive, si pe urma o venit sarbatorile si-am fost de-am alergat si pe langa Rastolita un pic, sa fac diferenta de nivel, ba chiar am prins si o zi cu vreme buna de probat niste poze.

Apoi o venit anu nou, in care nu fost multe weekenduri inca, tot cu vreme nasoala in weekend, in care-am mai fost la o tura de alergat in cheile turzii, am fost acasa in altul, ocazie cu care-am probat prima data schiuri si mi-o cam placut, drept sa zic. Si-asa ca o sa insist pe asta, daca tot mi-o placut.

Cam asta ar fi, da cu sperante de vreme buna si timp de ture :)

O zi in Apuseni

Acum o saptamana si-un pic, ca sa profit de toamna care parca o venit foarte brusc, am facut o incursiune in satul/catunul... nu stiu exact cum sa-l definesc, pe numele lui Sagagea, judetul Alba si catre Stiolne. Am mai trecut prin el foarte rapid cu ocazia Maratonului Apuseni, in iunie, si mi-o placut extrem de mult, chiar daca l-am vazut cu trepidatii si cu pulsu ridicat.
Asa ca, sambata de dimineata am plecat spre Campeni, iar la Posaga am facut o dreapta strategica spre Posaga de Jos, apoi Posaga de Sus, si-am continuat tot inainte spre Sagacea pe un drum nu foarte bun, da nici foarte rau. Am lasat masina pe marginea drumului, sa nu incurce pe nimeni, si-am incercat sa refac o portiune din traseul de la maraton. Asa ca, am mers pe ceea ce parea a fi un curs de apa, dupa care am luat-o pieptis in sus pe deal, de unde incepea deja se se vada extraordinar cum incet se schimba coloritul.

Am intalnit si-o specie interesanta de purcel...

Apoi am continuat cu urcusul, Sagagea devenind tot mai mica si mai frumoasa

Sus in coasta am dat de traditionalele grajduri din Apuseni, acum toamna fiind toate goale, dar primitoare.

Spre Stiolne am mers printr-o padure de arama, iar cand am iesit din ea, era prea departe, asa ca inapoi pe drumul ce se vedea, spre Stiolne.

Am ajuns dupa inca vreo jumate de ora, si-o fost numa bine de-am mancat un pic si-am si dormit de-amiaz. Mi-i s-o parut foarte interesante capitele, nu am mai vazut asa... o coada impletita pana acuma pe vreuna, si nici nu-mi dau seama de ce se face.

Dupa somn, am luat-o la pas inapoi spre masina, cu un mic ocolis pe deasupra, sa vedem Scarita-Belioara.

Cand am ajuns deasupra la Sagagea, incepea soarele incet sa apuna dupa un deal, in timp ce dupa altu luna incepea sa se vada.

Mai jos l-am lasat pe-un nene si pe calu lui sa urce la deal, dupa lemne cred, si cand s-o impotmolit, i-am dat o mana de-ajutor sa ia curba cum trebe.

Si pe urma, am mers pana langa biserici, ca se vedea frumos, si inapoi acasa, cu promisiunea ferma de a mai merge, ca-i prea frumos.

Si pe final, ca sa ma laud, am castigat premiul special la un concurs foto intitulat "Summer in Romania", organizat de www.uncover-romania.com

Am participat cu o poza de la Zetea din primavara  si... mai multe detalii aici