Monday, December 7, 2015

Nepal - spre lacuri inalte

Brakha - Manang - Siri Kharka - Tilicho base camp


     A doua dimineata pe care am prins-o in Brakha ne-o adus o zi senina, asa, cum scrie la carte, cu cer albstru si fara strop de nori. Asta cred c-o fost si motivu pentru care Kharma o avut semnal ca lumea la telefon, si ne-o zis ca vremea pare sa fie buna pentru urmatoarele zile, fapt care ne-o bucurat. Asta pentru ca aveam de gand sa mergem la Tilicho lake, dar doar daca ne permitea vremea si erau conditiile bune. 
     




     Asa ca dupa micul dejun, ne-am impachetat cat am putut de rapid, si am plecat in directia lacului, un grup compact din mai multe tari, si aici ma refer la faptul ca erau si Yotam, Sid si Jonathan cu noi. Nu aveam un plan foarte clar pentru ziua respectiva, asa ca am mers o bucata buna de drum impreuna, si am facut si un mic popas langa Manang, timp in care am tras o fuga pana sus in sat, sa vedem daca nu putem lua niste cartele de reincarcare si branza de yak. 



     Am coborat inapoi la bagaje, si am trecut incet pe langa lacu turcoaz ce-l vazusem cu o zi inainte cand am urcat catre ice lake, plus am avut o vedere superba asupra vaii dinspre unde veneam, cu Manaslu pe fundal. 

















     Drumul o fost destul de lung, si pe alocuri solicitant, Marinel ramanand destul de des in spate, iar noi tot stand sa-l asteptam, asa ca la un moment dat baietii ne-o zis ca ei merg mai in repede, deoarece voiau neaparat ca sa ajunga in aceeasi zi la Tilicho base camp, pe cata vreme noi nu aveam nimic propus exact, tot ce stiam era ca vrem sa ajungem minim la Siri Kharka. Asa ca le-am dat niste slanina si doi carnati, si am primit la schimb niste branza de yak, ne-am strans mainile, si-am convenit ca s-ar putea ca sa ne mai vedem pe traseu. 
     Drumul ne-o dus incet la deal peste niste vai adanci, peste poduri, am ajuns si-n Khangsar unde am fost tentati sa ne oprim la un ceai, dar am tinut pasul constant si am ajuns la Siri Kharka, fix la primul hotel pe dreapta. Ne-am oprit sa-l asteptam pe Marinel acolo, si sa vedem ce sa mai facem, daca sa continuam sau nu, in functie de cum se simte fiecare. 
     Dupa ce-o ajuns si Marinel, am aflat ca el nu se mai simtea in stare sa ajunga in ziua respectiva la base camp, si nici nu se simtea foarte ok chiar si a doua zi sa mergem si sa urcam pana la lac, asa ca ne-o zis ca el ramane acolo la hotel, iar noi sa continuam drumul. Liviu si-o lasat surplusul de bagaj (lucru care inca nici acum nu stiu de ce nu l-am facut si noi restul), si am mers sa comandam cateva portii de mo:mo, sa ne intremam putin dupa drum, si am mancat intr-un loc cu o priveliste foarte faina catre masivul Annapurna pe de-o parte, si bucati de carne de yak la afumat pe de alta. 






     Dupa ce am mancat, am luat-o rapid la pas catre Tilicho base camp, un drum care o fost foarte fain, printr-o zona foarte foarte arida, cu portiuni in care eram avertizati ca s-ar putea sa pice pietre si bolovani, iar cararea era foarte ingusta, cu aproximativ 1000m diferenta de nivel catre partea in care daca am fi cazut, n-ar fi fost foarte placut. 








     Am ajuns la lac cu putin inainte sa se lase seara, si ne-am cazat impreuna cu baetii care ajunsesera cu vreo 2 ore inainte noastra acolo. Ne-am bucurat ca am reusit ca totusi sa ne mai vedem si sa facem inca o bucata de traseu impreuna, cel putin, si cred si acum ca ala o fost un moment de cotitura intre noi, pentru ca daca pana atunci ne-am facut planurile individual, iar apoi discutam sa vedem daca in principiu facem la fel, din momentul ala mai departe absolut tot ce o insemnat decizii, ce si cum sa facem, am facut-o impreuna. 
     Seara am petrecut-o cu 3 refill-uri la porta de Dal Bhat pe care am comandat-o, un ceai, si plecat la culcare in jur de ora 8, pentru ca a doua zi urmam sa ne trezim la 5, sa mancam si sa plecam catre lac, apoi inapoi la Marinel si la hotelu lui fain. Zic asta pentru ca, camera unde am stat noi avea niste gauri prin care puteai baga pumnul catre exterior, fara sa fie incalzire in vreun fel, ca peste tot pe unde am stat de altfel, asa ca o fost foarte firesc sa ne imaginam ca cel putin el, Marinel, se huzureste in mai mult lux decat noi la hotel. 


1 comment:

  1. Asta e singura parte care imi pare rau ca nu am vazut-o. Faine locuri.

    ReplyDelete